Cum mai pacalesc statul patronii societatilor cu datorii

"Ziarul de Iasi" a stat de vorba cu mai multi economisti, lichidatori si executori si va prezinta principalele metode prin care patronii care acumuleaza datorii reusesc sa scape de societatea cu restante, dar sa ramina si cu bunurile ei.

In vremuri grele, patronii scot de la saltea tot felul de smecherii pentru a fenta Fiscul. Dupa cum sustin specialistii in domeniul economic, numarul firmelor cu datorii la stat, care sint lasate goale pusca in fata finantistilor, este in crestere in ultima perioada.

Ce fac administratorii de societati din Iasi ca sa scape basma curata atunci cind "uita" sa achite darile la stat? Cum procedeaza o parte din manageri pentru a-si proteja averea in fata inspectorilor de la Finante? Cine inchide ochii in fata unor astfel de "pacaleli"?

Reporterii "Ziarului de Iasi" au stat de vorba cu mai multe persoane avizate si va prezinta, in rindurile care urmeaza, citeva tertipuri uzitate de patronii cu restante la buget pentru a nu ajunge in situatia de a le fi sechestrate bunurile din firma.

Fara active, dar pline de datorii

Intrucit este considerat aproape un subiect tabu, cu greu s-au gasit persoane care sa isi asume responsabilitatea afirmatiilor. Multi dintre oamenii de afaceri intervievati, precum si economisti sau executori, au mentionat expres ca, de teama repercursiunilor, sint de acord sa vorbeasca numai in conditiile in care li se pastreaza confidentialitatea. Una din variantele alese de firmele cu datorii la stat pentru a se feri sa fie executate de Fisc consta in plimbarea activelor de pe o societate restanta pe una curata. Iar in cazul in care in portofoliul administratorului nu se gasesc doua sau mai multe companii se merge pina la cedarea bunurilor pe numele unor persoane intermediare apropiate.

"Ce fac firmele in astfel de situatii? Isi vind bunurile sau lucreaza cu firme «capusa», iar cind se ajunge la executare silita nu se mai gaseste nimic in patrimoniu. Vad din executarile mele ca tot mai multe societati nu mai au bunuri. Cind le verific nu mai apar cu nimic", a precizat executorul judecatoresc Gabriel Birca.

Acesta a specificat insa ca, in cazul in care firma respectiva intra in insolventa din cauza restantelor, administratorul judiciar desemnat poate cere la judecator anularea tuturor contractelor de vinzare-cumparare incheiate in ultimii trei ani daca acesta considera ca actele semnate de debitor sint in frauda creditorilor. "Dupa actiunea pauliana (n.r. - de anulare a contractelor de vinzare) se poate cere in instanta raspunderea administratorului firmei ca si persoana fizica pentru a valorifica ce are pe numele lui. Dar si asa e complicat pentru ca nu gasesti nimic pe numele unora", a adaugat Birca.

Metoda "boschetarul"

Potrivit expertilor in lichidari, astfel de metode sint orchestrate de administratori impreuna cu economistii din firma, insa raspunderea pare sa nu revina nici uneia dintre parti.

"Manevrele sint efectuate de cei care ii sfatuiesc cum sa tina contabilitatea. Insa, cind se ajunge la instanta, din ce am vazut eu, lichidatorii judiciari nu cer anularea contractelor foarte frecvent ci doar in unele cazuri", a specificat Ioana Moisescu, presedintele Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa din Romania, filiala Iasi.

O parte din specialistii in economie contactati de "Ziarul de Iasi" au refuzat insa sa discute despre subiect pe motiv ca strategiile de lucru folosite de unele societati nu respecta deontologia profesionala pe care o au. "Nu vreau sa particip la o astfel de discutie fiindca presupune cai si metode la limita legii cu care, personal, nu pot fi de acord", a argumentat Pavel Badragan, seful din Iasi al Corpului Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din Romania.

Alti economisti si oameni de afaceri totodata, sub protectia anonimatului, au remarcat faptul ca golirea de continut a unei firme are drept consecinta nu doar protejarea averii persoanale a unui administrator, ci si prejudicierea bugetului de stat.

"Dupa ce se umple o firma de datorii ea se cesioneaza cuiva care nu are nimic in spate, adica poate fi si un boschetar. Totul se face, bine-nteles, contra unei sume de bani. Aici ar trebui sa intervina Fiscul pentru ca sint semnale inainte care arata catre ce se indreapta un anumit agent economic. Este serios de munca daca cineva de la Finante ar vrea sa verifice treaba asta. Dar daca se inchid ochii si nimeni nu vrea sa-i vada, asta e", a opinat un economist.

Buni la practica

Pe de alta parte, datele centralizate de Directia Generala a Finantelor Publice Judetene (DGFPJ) Iasi arata ca din cele 680 de firme aflate in procedura de insolventa la finele lunii septembrie, din cauza restantelor la stat, aproape toate nu mai au nimic in patrimoniu. Acestea totalizeaza obligatii fiscale neachitate de ordinul a 590 milioane lei (140,5 milioane euro).

Potrivit Codului de Procedura Fiscala, pentru a recupera debitele, finantistii ar putea ajunge, cel putin teoretic, sa puna sechestru pe bunurile unei firme in aproximativ o luna de la inregistrarea restantelor.
In practica insa, lucrurile sint taraganate mai mult timp.

"Sint supuse sechestrarii si valorificarii bunurile urmaribile proprietate a debitorului, in urmatoarea ordine: bunuri mobile si imobile care nu sint direct folosite in activitatea ce constituie principala sursa de venit, bunurile mobile si imobile ce se afla temporar in detinerea altor persoane in baza contractelor de arenda, de imprumut, de inchiriere, de concesiune, de leasing si apoi masini-unelte, utilaje, materii prime si produse finite", a declarat Maria Taran, purtatorul de cuvint al DGFPJ.

De cele mai multe ori, chiar si cind se ajunge la masurile de executare silita, Fiscul recupereaza foarte putini bani. Conform evidentelor DGFPJ, in ciuda faptului ca institutia a emis in primele noua luni ale acestui an titluri executorii si somatii, a aplicat sechestre si a poprit conturi bancare in suma totala de 1,28 miliarde lei, doar 20% din aceasta valoare a intrat in vistieria statului, adica 247 milioane lei.