Satelitul lui Girlea

Desi se spune ca nu are nici macar piese de schimb, transportul in comun din municipiul Iasi se pregateste sa intre direct in era spatiala. Recent, conducerea RATC a anuntat conectarea, cu ajutorul unui dispozitiv special, pina in luna octombrie, a tuturor tramvaielor, troleibuzelor si autobuzelor din oras la un satelit plasat pe o orbita geostationara. Operatiunea, care va costa aproximativ opt miliarde de lei, isi propune eficientizarea transportului in comun, prin impunerea unui orar strict, controlat electronic de satelit. Initiatorii proiectului sint siguri ca iesenii isi vor fixa ceasurile dupa mersul tramvaielor lui Petru Girlea. Mai urmeaza ca soferii, vatmanii, controlorii de bilete etc. sa fie inlocuiti de roboti, pentru a putea spune ca RATC Iasi a devenit o regie perfecta.
Numai ca, din pacate, la RATC, lucrurile nu stau deloc bine; iar proiectul SF al lui Girlea trezeste ilaritate in contexul unei degradari vizibile a transportului in comun din municipiul Iasi. Parcul auto al regiei este vechi, alcatuit, in majoritate, din autovehicule second-hand aduse din Franta sau Germania. Sint zile in care pe traseu exista mai multe tramvaie defecte decit in stare de functionare. Masinile au devenit raiul cersetorilor si al hotilor de buzunare. Controlorii RATC, mereu in lipsa de maniere, nu-i deranjeaza in nici un fel pe adevaratii calatori fraudulosi; gasti de tigani calatoresc fara nici o grija, asezati confortabil pe scaunele din fata ale autovehiculului, in timp ce, in spate, baieti de cartier, cu buzunare doldora de seminte, isi exerseaza in gura mare vocabularul limitat, dar desucheat. Iar pretul biletului RATC creste intruna.
Conflictul, consumat nu cu mult timp in urma, dintre regia condusa de Petru Girlea si operatorii maxi-taxi din Iasi este definitoriu pentru felul in care directorii regiilor s-au "adaptat" exigentelor unei economii de piata. Marginalizarea serviciului concurent a dovedit cit de mult se tem regiile de competitie. Speculind slabiciunile pietei transportului in comun, operatorii maxi-taxi au propus alt mod, mai convenabil, de a te deplasa la serviciu, acasa ori la cumparaturi. Dar pentru ca au deranjat suficienta RATC, au fost exilati la periferiile orasului. Mina lunga a lui Girlea era cit pe ce sa-i ajunga si acolo, conducerea regiei sugerind autoritatilor sa impuna ca biletul de maxi-taxi sa coste vreo 15.000 de lei!
Ca si Simirad, care viseaza relansarea turismului cu ajutorul zimbrilor si a mumiei lui Tutankamon, locotenentii primarului propun solutii abracadabrante. Ei considera ca managementul are ceva din candoarea unei iluminari in religie sau a inspiratiei in arta. Asa si Girlea. Cu autobuze impiedicindu-se in gropi, tragind tramvaiele deraiate de pe sine, innodind firele de tensiune la troleibuze, seful RATC viseaza ca dintr-o miscare sa le rezolve pe toate. Satelitul cu pricina poate aduce o mai buna supraveghere a autovehiculelor, este un dispozitiv de control al vatmanilor, dar nu unul care sa-i multumeasca pe calatori sau sa suplineasca viziunea manageriala ori dotarea tehnica.
Ar mai fi o curiozitate. Cind va lua sfirsit minciuna RATC? Cind vor sti iesenii care este pretul real al unei calatorii? Pentru ca, pe linga pretul platit de fiecare calator, mai exista si taxele locale stoarse de la ieseni si redistribuite in fiecare an pentru acoperirea pierderilor regiei. Sistemul este simplu. Practic, exista doua modalitati prin care RATC supravietuieste. Unul vizibil – casele de bilete si altul, nevazut, necontrolat, asupra caruia ieseanul nu mai are nici o putere: Consiliul Local. Acesta ia decizia de a-i minti pe ieseni. Numai anul trecut s-au dat douazeci si cinci de miliarde de lei pentru regia de transport.
Inchistate in structuri supradimensionate, centralizate si etatiste, regiile autonome au facut orice pentru a elimina concurenta, singurul factor ce regleaza piata in favoarea cetatenilor. Dincolo de contextul economic, degradat, intr-adevar, nu poate sa nu iasa in evidenta incompetenta manageriala a directorilor de regii si indiferenta lor fata de cetatenii municipiului. Singura grija a conducerii regiilor este indreptata spre prezervarea functiilor. Protejarea locurilor de munca ale salariatilor din subordine este doar un efect secundar al acestei politici paguboase. Pentru numai citeva sute de salariati, managerii de regii neglijeaza interesele a 400.000 de locuitori ai orasului. Iar efectele acestei indiferente se vad din ce in ce mai bine.
"Satelitul" lui Girlea ne arata inca o data cit de departe sint de realitatea imediata cei care conduc destinele acestui oras.
Catalin ONOFREI