O remarcabila poveste de succes

Invingatorii din Vladeni

Cum poti sa reusesti sa faci ceva memorabil cind, ani la rind, absolut toata lumea iti este potrivnica? Au demonstrat-o doi oameni necunoscuti din Vladeni, profesor si eleva. El: "paria" pentru autoritatile locale sau judetene pe care le "siciie" de 20 de ani cu cererile lui minore; ea: caz social intr-o familie dezorganizata, care a ajuns acum masterand stralucit la Universitatea Strasbourg, sectia teatru. Alina i-a uimit pe francezi cu lucrarea sa de master, unde a expus lupta "donquijotesca" a profesorului din Vladeni care i-a cultivat dragostea pentru teatru. O lupta fara bani, si lipsit complet de sprijinul ISJ si al autoritatilor, care mai mult i-au pus bete in roate.

Alina: eleva, studenta, absolventa

Profesorul Alexandru Dumitra a scos Vladeniul din anonimat. De douazeci de ani, directorul Teatrului "O mie si una de masti" se incapatineaza sa isi urmeze o idee catalogata de multi drept nebuneasca. In ciuda faptului ca autoritatile locale i-au pus in permanenta bete in roate si ii ignora meritele, profesorul Dumitra continua sa faca mininuni de unul singur. "Ce tot vrea Dumitra? Ia sa ne mai lase in pace cu teatrul lui! Cam astea sint reactiile", a precizat Alexandru Dumitra.

In timp ce in tara profesorului i se inchid usi in nas atunci cind solicita sprijin pentru micii actori care sint aplaudati si premiati la toate festivalurile de teatru pentru copii, profesori si teatrologi din Franta au fost uimiti de ceea ce a reusit acesta sa faca din nimic.

"Costumele le-am facut din haine la kilogram de la second", ne prezinta recuzita profesorul Dumitra

Teatrul in care profesorul Dumitra este regizor, sunetist, costumier, administrator si orice este nevoie ca lucrurile sa mearga ca unse a devenit subiectul unei lucrari de disertatie sustinuta la Universitatea din Strasbourg de nimeni alta decit o fosta eleva.

Alina Scarlat, una din elevele pentru viitorul careia Alexandru Dumitra s-a zbatut ca si cum ar fi fost propriul copil, le-a explicat profesorilor francezi, intr-o teza de peste 250 de pagini, cum acesta reuseste sa transforme imposibilul in posibil.

"Francezii judeca altfel"

"Au fost mirati de nu le venea sa creada, pentru ca ei judeca in termeni de eficienta si de coerenta aceasta activitate. A trebuit sa fac drumul invers si sa le explic in ce conditii imposibilul devine posibil", a rezumat Alina reactia profesorilor de la Universitatea din Strasbourg.

Peretele cu premiile I, circa 50 la numar

Uimirea a fost si mai mare cind au aflat in ce conditii reuseste profesorul Dumitra sa faca performanta. In lucrare apar mai multe fotografii cu Teatrul "O mie si una de... masti". "Nu a mai varuit nimeni de cincisprezece ani, costumele le-am facut din haine la kilogram de la magazinele second-hand, aparatura e veche...", spune Alexandru Dumitra. Lipsurile nu l-au speriat, dimpotriva, l-au indirjit, insa il deranjeaza fiindca micii actori de la Vladeni merita ce e mai bun. "Despre rezultatele acestor copii nu s-a vorbit niciodata in consiliile profesorale sau in cele de administratie ale scolii si nici in Consiliul Local. Trebuie sa ii razbun pe acesti copii, nu se poate", declara dirz Alexandru Dumitra.

Faptul ca rezultatele sale si ale copiilor sint apreciate de catre profesorii de la o universitate europeana de prestigiu il bucura, insa in acelasi timp il si amaraste. "Noi nu vrem sa se stie, sa se faca lucruri frumoase. Profesorii de acolo au trimis-o in mod insistent sa vina la Vladeni sa scrie despre acest teatru, despre ceea ce se intimpla aici, vor publica si o carte, iar in Vladeni...", a marturisit cu amaraciune profesorul.

Cladirea Teatrului, intr-o anexa

In opinia acestuia, interesul francezilor fata de fenomenul teatral de la Vladeni este firesc, fiindca acestia au un alt grad de civilizatie. "Pe ei ii intereseaza actul de cultura, ca se produce, ca e interesant, si nu unde se produce. La noi, mentalitatea generala, dar si in materie de cultura, e ca valoarea si performanta semenului tau nu trebuie incurajata, ci inabusita", sustine Alexandru Dumitra.

Cu toate ca se loveste de tot felul de piedici si intentia sa in ceea ce priveste formarea copiilor prin teatru este gresit inteleasa, profesorul nu se da batut, pentru ca nu vrea sa faca altceva. Si pentru ca e constient ca ceea ce face este valoros. "Eu m-am ocupat de chestia asta toata viata, sint autodidact. In tara nu exista nici o institutie de invatamint mediu sau superior care sa pregateasca specialisti in arta spectacolului pentru copii, realizat cu copii", a precizat Dumitra.

"Joc, joc si iar joc"

El este convins ca spectacolele in care copiii din Vladeni joaca pentru alti copii sint cele mai bune. Dovada ca, din 1996 si pina in prezent au luat in fiecare an locul I la concursurile nationale. Are peste 50 de diplome ale premiilor intii obtinute la diverse festivaluri. Pe linga faptul ca se ocupa singur de fiecare detaliu, inclusiv de partea de impresariat, Alexandru Dumitra are grija sa ii faca pe copii sa fie dezinvolti pe scena. "Noi sintem prieteni, iar ceea ce facem impreuna e joc, joc si iar joc. Jocul nu se opune seriozitatii, iar partea frumoasa e ca, atunci cind vin aici, pe copii nu ii mai intereseaza ca au luat 3 la aritmetica sau ca i-a batut mama", a marturisit Alexandru Dumitra.

Dascalul, maruntel, cu privirea agera, usor aiurit ca prezenta, este iubit si respectat de catre elevii sai. L-am vizitat zilele trecute la Vladeni, in timpul unei repetitii pentru cel mai recent spectacol, "Monstri sacri". "Domnul profesor parca mi-a citit gindurile. Exact asa trebuia sa arate costumul pe care doream sa il port", a spus mindra Albertina, care vine la teatru de doi ani. "Domnul profesor e stilistul nostru", a adaugat unul dintre baieti. "Imi dati un pic telefonul ca sa o sun pe mama?", l-a intrebat in soapta pe dascal o fetita, in timp ce acesta incerca sa stabileasca programul repetitiilor de dupa-amiaza.

Daca nu l-ar trada parul aproape alb, cind e in mijlocul micutilor, ai crede ca e unul dintre ei, fiindca incearca sa le intre in joc. Pentru dragostea pe care le-o arata, ucenicii de acum il rasplatesc prin modul in care se prezinta la spectacolele din Iasi si din tara.

Initiativele lui Dumitra nu au fost sprijinite de nimeni

Totodata, prin spectacolele in care ii implica, el ii apropie de carte, le trezeste interesul pentru invatatura. Profesorul crede ca orice materie si orice subiect de la scoala poate fi abordat intr-o maniera ludica, atractiva pentru copii. A scris si o carte, "Teatrul copiilor. Metode si text", in care explica de ce acesta poate deveni un aliat de nadejde in procesul invatarii, insa nu a fost bagata in seama de reprezentantii ISJ. "Nu am publicat-o, fiindca nu am avut bani. O pastrez in manuscris, deoarece a trecut nebagata in seama de catre cei de la Inspectorat si de la Casa Corpului Didactic", a mentionat Dumitra.

Si-a dorit sa sustina la Iasi un festival de teatru pentru copii, jucat de copii, dar s-a lovit din nou de problema banilor. Tot din cauza banilor a ratat participarea la Festivalul International de Teatru de la Sibiu. "Au si o sectiune pentru copii. I-am dus directorului festivalului casete cu spectacolele noastre si a fost foarte impresionat de ce a vazut. Nu am putut merge insa, fiindca nu am avut bani pentru deplasare si cazare", si-a amintit profesorul. Desi este constient ca nici de acum inainte nu i se vor deschide mai multe usi, Alexandru Dumitra isi canalizeaza toata energia asupra Teatrului "O mie si una de... masti".

Fetita pe care a salvat-o l-a facut celebru la Strasbourg

Alina Scarlat, care a venit zi de zi la teatru, timp de opt ani, ii multumeste fostului ei dascal, povestind peste granita despre ce lucruri frumoase reuseste sa faca acesta la Vladeni, o comuna neinsemnata din Romania, prin fortele proprii. "Au fost bucurosi si interesati de subiect, care vorbeste intr-un mod direct si viu despre cultura romana. Au putut astfel avea in fata ochilor si a mintii si alte imagini despre Romania decit cele mai mult sau mai putin pre-formatate, in orice caz, de o culoare nefericita", a precizat Alina.

Fiind impresionati de Teatrul de la Vladeni, caruia profesorul Alexandru Dumitra i se dedica in totalitate, profesorii de la Universitatea din Strasbourg i-au notat disertatia cu cel mai bun punctaj. Pina la atingerea acestei performante, drumul in viata al Alinei Scarlat a fost unul anevoios din cauza problemelor materiale si a celor familiale.

In opinia lui Alexandru Dumitra, Alina a reusit sa ajunga departe nu numai pentu ca a muncit pe brinci in toti acesti ani, ci si pentru ca nu s-a lasat descurajata de faptul ca a fost abandonata de parinti si a crescut in saracie. "Parintii ei sint niste distrusi. Din fericire, Alina este un copil avid de cunoastere, tot timpul si-l dedica studiului. In copilarie, statea aici zi si noapte aproape, pe cei de acasa nu ii interesa", a povestit Alexandru Dumitra.

In teatrul "O mie si una de ... masti" Alina a gasit un refugiu placut, care sa ii permita sa uite de problemele de acasa, iar in profesorul Dumitra a gasit un sprijin urias. De cealalta parte, profesorul, vazind in Alina un copil avid dupa studiu, a incurajat-o sa-si dezvolte pasiunea pentru teatru.

Pentru ca Alina sa studieze la Colegiul "O. Bancila" din Iasi si apoi la Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica (UNATC) din Bucuresti, unde a fost admisa cu media 8,50, a cerut sprijinul cotidianului nostru. In urma articolelor publicate in paginile "Ziarului de Iasi", oameni generosi, impresionati de povestea de viata a Alinei, au dorit sa o ajute ca sa faca scoala pe masura potentialului ei. A muncit pe brinci si in liceu si in facultate, dovada ca a terminat cu o medie foarte buna Colegiul "Bancila", iar in timpul facultatii a avut bursa.

De la Bucuresti pina la Strasbourg nu a mai fost nevoie decit de un pas. Alina visa sa studieze in Franta din clasa a II-a, cind ii citea pe dramaturgi direct in franceza. Sfatuita de o colega din Bucuresti, a aplicat la Universitatea din Strasbourg si a fost admisa. Din nou, a stat in stres pina s-a vazut la cursuri si seminarii in amfiteatrele universitatii. In ciuda faptului ca i-a fost greu, Alina considera ca experienta celor doi ani de studiu la Universitatea din Strasbourg i-a intarit dragostea pentru teatru. La aceasta universitate a avut posibilitatea sa urmeze simultan doua programe de masterat. Unul dintre acestea a fost in Artele spectacolului, iar celalalt in Antropologie sociala si culturala. Le-a absolvit cu brio pe amindoua, iar mai departe va urma doctoratul in Paris, la Scoala de Inalte Studii in Stiinte Sociale.

Pentru ca isi doreste sa devina un teatrolog specialist in Arta spectacolului pentru copii, realizat cu copii, va continua sa faca cercetare in acest domeniu, dezvoltind si mai mult ceea ce a lucrat in facultate si la master.

Alexandru Dumitra are convingerea ca va deveni o autoritate in domeniu, si este extrem de incintat de faptul ca Alina a reusit, printr-o lucrare, sa atraga atentia asupra Teatrului din Vladeni de o mie si una de ori mai mult decit a putut-o el face, luptind cu nepasarea comunitatii locale. "Daca profesori de teatru din Strasbourg si Paris au apreciat o chestie de la Vladeni, Iasi, Romania... E ceva extraordinar", a spus fericit Alexandru Dumitra, care a obtinut in Franta recunoasterea pe care o dorea probabil de 20 de ani de acasa.