Adevarata urgenta

Adevarata noastra urgenta nu e sirma, ci mentalul, nu show-ul, ci educatia, oricit li se strepezesc unora dintii in perspectiva

Ghimpu ar fi declarat, pentru Ria Novosti, ca "nu va exista niciodata o fuziune cu Romania" si ca - brava unionistului interimar - "speculatiile pe tema unirii cu Romania trebuie date uitarii".

No comment? Ba bine ca nu! Cu vorba Jurnal-ului (de Chisinau), vorba extrem de graitoare sub specia adevaratelor raporturi din interiorul slavitei noastre Aliante pentru Integrare Europeana: "Desi se afla in politica de mult timp, Mihai Ghimpu pare sa nu stie un lucru elementar: niciodata nu spune niciodata".

Pour la bonne bouche: ipocrizia nu inseamna, neaparat, pragmatism, considerent tactic, manevra de invaluire si PL-ul mai stie ce. Dupa cum si geopoliticul nu este intotdeauna o scuza pentru lipsa - crasa - de scrupule.

*

Apropo de AIE, de aparente si consecventa. Guvernul, observa cu mult tilc Viorel Mihail, in Saptamina, "e tot mai Filat si mai Filat. Iar Filat - tot mai singur si mai singur...".

Povestea e ca anul trecut liberalii se ofuscau instantaneu, daca te zapseau pronuntind (formula foarte uzuala, de altfel, si practicata si pe la case mai mari pentru avantajele ei de suplete si percutanta) "Guvernul Filat". Caci Guvernul era atunci, in era facturilor cu chip uman si a preturilor cu obraz, univoc si indiscutabil, "Guvernul AIE". Doamne fereste sa fi personalizat, ca stirneai pe loc gelozia si pizma aliatilor. Guvernul era, ma-ntelegi, comun, expresie a unei mirobolante vointe politice; si punctum.

De cind insa cu gigacaloria devoratoare de renumeratie, Guvernul a redevenit, fara proteste, Filat si Filat se pare ca va ramine a) pina vor da iama anticipatele sau b) pina va pieri recesiunea si se vor pirgui din nou locurile de munca.

"Adica: fii bun si raspunde de tot si de toate, Vladut, ca noi vom continua sa ne ocupam de ale noastre: cu subtietul asfaltului, cu inflatul baloanelor si cu trecerea TIR-urilor cu tigari prin vama...".

Drept corolar: "filat" e un termen ce defineste inceputul procesului de diviziune a muncii in cadrul AIE.

*

Cica Lupu ar fi declarat nu demult la PRO TV cum ca se exprima concomitent in doua limbi: romana, daca o iei stiintific (desi cui ii mai arde azi de stiinta, Marian Ilici?!), si moldoveneasca, daca ne pozitionam geopolitic (asta ca sa nu bagam in sintagma, pe motiv de obscenitate, perechea de fese si barcile).

Onctuosul nostru barbat de stat vrea sa faca bine si sa menajeze susceptibilitatea muscalilor care cred cu sfintenie in puterea germinativa a cuvintului: daca scriem "romana" in Constitutie, le scapa din labe bunatate de plai mioritic, unde gerul tine o saptamina, iar patlageaua miroase a ea insasi.

Nici vorba, fiindca arama nu sta mult sub fard. De-a mirarii, cu adevarat, e altceva: cum am putut ridica dintre noi o ticalosie cu staif? Voronin macar o zicea pe de-a dreptul, fara sa se incurce, dar mai ales fara sa ne macine inutil neuronii. Avea adica meritul sinceritatii. Asta o scalda simandicos in apele terminologiei si silogismelor, ca si cum am fi in amfiteatru, la curs: un fel de alexandrinism al turpitudinilor de conjunctura, o estetica desantata a mirlaniei. Daca la asa ceva foloseste biblioteca, atunci halal!

*

O idee de la Petru Bogatu, pe care as saluta-o cu focuri de artificii, urale si ovatii. Si anume ca exista doua garduri de sirma ghimpata: unul pe Prut si altul in cap (termenul e generic, evident). Demolarea celui dintii (din care cineva vede deja inaltata - pe bulevardul Grigore Vieru din Chisinau - o Cruce a Suferintelor Neamului) nu impieteaza nicidecum regimul celei de-a doua. Cu alte cuvinte, mefientele autarhice vor persista, probabil inca mult si bine. Adevarata noastra urgenta nu e sirma, ci mentalul, nu show-ul, ci educatia, oricit li se strepezesc unora dintii in perspectiva: "Imi povestea Sergiu Mocanu, care s-a numarat printre cei care au demolat la inceputul anilor '90 un fragment de sirma ghimpata din sudul republicii, ca unora dintre concetatenii nostri, desi au scandat entuziasmati «Jos hotarul de la Prut!", bucuria le-a trecut repede in scirba. Au inceput, nitam-nisam, a tinji dupa bariera de metal, ca tiganii lui Vasile Alecsandri dupa nevolnicie"...