Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Atentie, se inchid usile imparatesti!?

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Problema impartasirii dese sau rare a credinciosilor preocupa de multa vreme Biserica. Este reluata de fiecare generatie in parte si fiecare contribuie, cumva, la inmultirea argumentelor care sa sustina una sau alta dintre cele doua pozitii. Nu voi zabovi asupra acestor argumente, ele se regasesc in cele peste 500 de pagini ale volumului publicat la Editura Deisis, "Impartasirea continua cu Sfintele Taine (dosarul unei controverse - marturiile Traditiei)", care il are ca traducator pe parintele Ioan I. Ica jr, autor si al unui consistent studiu introductiv. Indraznesc insa a ma deschide catre o perspectiva asupra pricinilor care pot opri de la impartasire, respectiv asupra nevoii omului de Euharistie, plecand de la unele incredintari nascute la scaunul de spovedanie.

    Asadar, ce ar putea opri de la impartasanie un om? Raspunsul poate fi lesne aflat de cei care au acces la canoanele Bisericii si la alte reglementari ce vizeaza acest aspect. In afara insa de aceste elemente cu referire explicita la Taina Euharistiei, exista un intreg tezaur de invataturi care pot avea, de asemenea, o relevanta care sa intareasca si mai mult si sa nuanteze textele consacrate deja. Spre exemplu, pornind de la talcuirea, unanim acceptata, a Mantuitorului Iisus Hristos ca fiind, in starea de jertfa de pe cruce, noul pom al vietii, si de la intelegerea sangelui ce a tasnit din coasta Sa ca fiind rodul acestui pom, ajungem sa deslusim si dintr-un alt unghi motivele pentru care un om este oprit sau, dimpotriva, este indemnat sa se apropie de sfantul potir. Ne intoarcem, pentru aceasta, privirile spre cartea Facerii, la capitolul 3, acolo de unde aflam ca Adam si Eva, la sugestia sarpelui/ diavolului, au gustat din pomul cunostintei binelui si raului, incalcand porunca lui Dumnezeu, fiind apoi izgoniti din gradina Edenului. Motivul pentru care au fost alungati - "nu cumva sa-si intinda mana si sa ia roade din pomul vietii, sa manance si sa traiasca in veci!..." (Facerea 3, 22) - ne dezvaluie faptul ca Dumnezeu nu a vrut sa lase omul sa se chinuie la nesfarsit in starea de cadere (adica la nivelul unei vieti biologice, aducatoare de boala si suferinta), ci a ingaduit ca trupul sa fie dat mortii. Insa inainte de a fi scos din rai, omul a avut sansa de a indrepta lucrurile.

    Gustand din fructul oprit, Adam si Eva au cunoscut ca sunt goi si, desi si-au acoperit goliciunea cu frunze de smochin, s-au ascuns de Domnul Dumnezeu, "Care umbla prin rai, in racoarea serii" (Facerea 3, 8). Iar cand au fost intrebati de ce s-au ascuns, ei nu au marturisit ca au mancat din fructul oprit, ci numai dupa ce au fost intrebati despre aceasta au recunoscut. Dar chiar si asa, au cautat indreptatire pentru gestul lor: Adam a invinovatit-o pe Eva (si, implicit, pe Dumnezeu, Care i-a dat femeie), iar Eva a dat vina pe sarpe, care a amagit-o de a mancat. Intreaga aceasta atitudine a lor a avut drept consecinta scoaterea din rai si oprirea lor de la a lua roade din pomul vietii. Revenind in zilele noastre, nici un credincios nu se poate apropia de Trupul si Sangele lui Hristos - noul pom al vietii, daca are aceeasi atitudine ca si protoparintii nostri, constituita din a te ascunde, a nu marturisi, a da vina pe altii si a nu te cai.

    Asa cum Adam si Eva s-au ascuns de Dumnezeu dupa ce au comis ceea ce numim pacatul originar, tot asa exista o tendinta si in noi de a ne ascunde pacatele noastre, ca si cum am putea ascunde ceva de Hristos (v. Ioan 2, 23-25). Daca cineva se ascunde de Dumnezeu, fie nemarturisind la spovedanie pacate savarsite, fie nechemandu-L pe Domnul in viata de zi cu zi, in toate ale sale, atunci nu este vrednic a se impartasi. Apoi, chiar si daca se marturiseste, isi recunoaste pacatosenia si isi pune viata inaintea lui Dumnezeu fara a se ascunde in vreun fel, dar da vina pe altii pentru cele savarsite (pe mediul in care a crescut, pe influenta familiei, pe contextul social etc.), atunci tot nu este vrednic a se impartasi. Dupa cum nu se poate impartasi cel care nu se caieste pentru pacatele savarsite, care nu arata ca vrea sa-si schimbe viata, care nu alege sa traiasca in Hristos. Asa cum Dumnezeu i-a scos din rai pe primii oameni, nu din nemilostivire sau din neiubire, ci pentru ca stia ca nu le mai este de folos, ba chiar le-ar face rau sa manance din rodul pomului vietii, tot asa nu-i este de folos cuiva sa se apropie de impartasanie avand o atitudine asemanatoare cu aceea, de dupa cadere, a protoparintilor.

    Inca ne rugam pentru cei care doar asista?

    Daca sunt indeplinite aceste conditii de catre un credincios - nu se ascunde de Dumnezeu, se marturiseste, nu da vina pe altii si se caieste (vrea sa-si traiasca viata in Hristos) - atunci duhovnicul il poate lasa sa se apropie de sfantul potir. Momentul  apropierii - ca e imediat sau dupa o anumita perioada de timp - e un lucru pe care numai duhovnicul il poate decide, ghidat de canoane, dar si avand in vedere pogoramintele care se pot face. Nu ne putem ghida aici insa la modul absolut dupa soroace (ca e post, ca au trecut sau nu 40 de zile de la ultima impartasire), caci, cum zice Sfantul Ioan Gura de Aur, nu timpul ne face vrednici, ci pregatirea si o constiinta curata. Calauza ne este cuvantul Mantuitorului, care ne spune: "Daca nu veti manca Trupul Fiului Omului si nu veti bea Sangele Lui, nu veti avea viata in voi" (Ioan 6, 53). Daca nu sunt motive temeinice de a opri pe cineva de la impartasire, dar totusi il oprim, nu cumva suntem in postura celui care atenteaza tocmai la aceasta viata? Este dureros pentru un credincios sa fie oprit de la a se impartasi doar pentru ca s-a mai impartasit si cu cateva zile inainte (fara a exista motive opritoare). Dupa cum la fel de nefiresc este a lasa sa se apropie de potir o persoana, cum vin multe, mai ales in Postul Mare, care spovedeste mai mult pacatele altora decat pe cele ale sale (ca din Tara lui rasu'-plansu', mi-aduc aminte de un parinte care, dupa ce a spovedit toti credinciosii dintr-un sat, venind la urma o femeie, i-a zis acesteia: "Matusa, nu stiu daca mai are rost sa-mi spui ceva despre pacatele matale, cred ca deja mi-au spus ceilalti totul").

    Prin modul vazut - al painii si al vinului - a ales Domnul sa ne impartaseasca cu Trupul si Sangele Sau, adica de insasi viata Sa. Nu putem sa ne vindecam rana pricinuita de pacat fara acest dumnezeiesc medicament si nu putem creste fara aceasta hrana cereasca. Se amagesc cei care cred ca se poate si fara Sfanta Impartasanie, ca e suficient a asista la Liturghie. Asa cum nu poti trai daca te tot asezi la masa, dar nu mananci, ci doar asisti cum mananca ceilalti, tot asa nu poti trai duhovniceste daca nu te straduiesti a te apropia, pe cat se poate de des, de Sfintele Taine. Cel mai simplu si mai comod ne este a inchide usile imparatesti celor care au dorinta de a se cumineca (repet, pentru care nu avem motive opritoare de la aceasta!), invocand, de-a valma, canoane si traditii locale drept scuza. Ce-ar fi daca, fiind consecventi pana la capat cu aceasta viziune, am scoate afara din biserica pe toti credinciosii care nu se impartasesc? Caci, dupa cum ne spun canoanelor 9 Apostolic si 2 Antiohia, cei care participa la Liturghie trebuie sa se si impartaseasca - de aceea nici nu exista vreo ectenie de genul: "Inca ne rugam pentru cei care asista la aceasta sfanta slujba, pentru cei care nu vor sau nu pot a se impartasi, pentru sanatatea si mantuirea lor", ci toate ale Liturghiei ne arata ca Sfintele urmeaza a fi date "la tot poporul".

    Asadar, deasa sau rara impartasanie? Raspunsul meu ar fi: deasa spovedanie. De aici incolo, fiecare duhovnic raspunde inaintea lui Dumnezeu pentru decizia luata. Si sa dea Domnul sa nu auzim, la judecata, mustratoarele cuvinte: "De ce, slujitorule al altarului, tu ai mancat Trupul Meu si ai baut Sangele Meu, dar pe cei pe care ti i-am incredintat i-ai tinut flamanzi sau nu te-ai ingrijit sa-i apropii de Mine?"


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

    Dan CONSTANTIN

    Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

    Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

    opinii

    Roboţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    Roboţi

    Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

    Despre discursul regionalist din Moldova (II)

    George ŢURCĂNAŞU

    Despre discursul regionalist din Moldova (II)

    Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

    Spărgătoarea de coduri

    Bogdan ILIESCU

    Spărgătoarea de coduri

    Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

    pulspulspuls

    Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

    Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

    Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

    Caricatura zilei

    La reciclat pet-uri și doze

    Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri