Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Cronica - istorii

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Se va lansa astazi, printr-o intilnire nostalgica, fraternizatoare si probabil plina de antren, la Galeriile Dana, de pe linga Uzina, un numar aniversar al revistei iesene Cronica, rememorind 45 de ani de la lansare. Va fi un numar de colectie, merita luat.

    Aparea oarecum cu intirziere, la Cluj se publica de citiva ani Tribuna. La Iasi s-a asteptat destinderea, momentul favorabil. Ceea ce s-a lansat in februarie 1966 era un "saptaminal politic, social, cultural", editat de Consiliul Judetean pentru Cultura si Educatie Socialista. Era el politic si social, dar ponderea o aveau literatura si artele, iar echipa redactionala  reunea pe cei mai vizibil reprezentanti pe care-i avea Iasul atunci, de toate virstele. Sediul era la Palat, intr-o sala mare, undeva la parter, pe stinga (unde functiona in ultimii ani Muzeul Tehnic), impartita in mai multe custi deschise, in care se gaseau sectiile. La "stiinte", sef fusese numit badia Aurel Leon, care nu stiu ce legaturi putea avea  cu  stiinta, dar  intuitiile si bunul sau simt ii semnalau in cine poate sa aiba incredere. Desi de citeva ori a esuat lamentabil. Paginile social-politice erau dirijate in functie de politica partidului, adesea erau comandate, faceau serviciul de "bilet de trecere", de ancorare in realitatea vremii; in spatele acestor pagini puteau insa scriitorii si artistii sa-si permita  micile lor jocuri sau cochetarii de persiflare a regimului, sa-si bage "sopirlele". Dar rar. Publicau in acele pagini, mai ales in pagina trei, de "actualitati", unii specialisti de serviciu, adesea "comentatori politici" cunoscuti si toti stiau ca ei fac, in definitiv, o slujba nerivnita, scutindu-i pe ceilalti de  servituti nedorite. In anii de inceput, acesti "specialisti" erau adusi din Bucuresti, la Iasi inca nu se dezvoltase un corp de avizati in domeniul propagandei. Au aparut mai tirziu, putini la inceput, mai  multi si mai activi in anii ceausismului tirziu.

    Inca de la inceput au fost invitati sa publice si oameni de stiinta autentici, formati in alte timpuri, cu reputatie binecunoscuta, psihologi, pedagogi, filosofi, ca Vasile Pavelcu, Stefan Barsanescu, Petre Botezatu, Ernest Stere. Acestia  produceau texte sobre, analize neancorate politic, pe teme de interes larg, dintr-o perspectiva umanista. Era  epoca aceea de relativa  destindere, atunci cind multe valori ale stiintei erau curtate si "recuperate" de regim; personalitatile erau redescoperite, invitate sa scrie si sa publice. Despre acesti patru "recuperati" e si textul meu din acest numar festiv. Desigur, daca jocul acesta de re-memorare va continua, voi mai scrie si despre altii care au publicat in anii de inceput, de pilda despre Ion Chelcea, fondatorul Muzeului Etnografic de la Iasi, sau despre sociologul Traian Herseni, cel care a pastrat o buna legatura cu Cronica si cercetarile de psihosociologie aplicata care incepusera la Iasi.

    Am si eu "istoriile" mele legate de colaborarea la Cronica, nu le-am oferit colegilor care au facut numarul, prea erau excitati, cu totii, de istoriile lor, ale echipelor succesive si ale fiecaruia in parte, ca sa mai aiba ochi si gind si pentru un fost "colaborator extern". Dar mai e timp, peste cinci ani se va implini o jumatate de veac. Citiva tot vor (vom?) ramine pina atunci.

    Primul text l-am publicat in august 1966, despre Universitatea Populara de la Ungureni, o institutie de educatie a adultilor de la sate, oferind o asistenta complexa - economica, pedagogica, culturala, artistica - construita prin entuziasmul unui faclier al satelor dintre cele doua razboaie, unchiul meu, Eugen D. Neculau. Echipa sa reunea intelectualii satului (invatatori, preot, medic), dar antrena si intreaga familie, unchi si matusi, intre care si parintii mei. Cum in textul meu nu era evocat un moment actual, s-a asteptat vacanta, concediile, luna august, cind vigilenta mai scadea, ca sa poata fi introdus. "Consultant" si sprijin mi-a fost domnul Barbu, care, intuisem atunci, avea multe ancore in trecutul cultural al Iasului. Nu stiu daca nu avea studii de filosofie. Au urmat apoi articole de psihologie aplicata, despre relatiile interpersonale si dinamica grupului in organizatii.

    Mai tirziu am detinut si doua rubrici, la intervale diferite, avind ca preocupare viata scolii si a actorilor ei, profesori si elevi. Faceam un fel de psihologie aplicata (se desfiintase, de citiva ani, formarea in psihologie), articulam conceptele moderne din psihosociolgie la realitatea scolii si la c....., climat psihosocial  si actori. Am avut atunci prilejul unor intilniri cu unii dintre cei mai inteligenti tineri din Iasi, cu olimpici, multi dintre ei viitoare personalitati ale stiintei; unii de mult plecati in alte zari. Duceam textele lui Vasile Constantinescu si nu s-a discutat niciodata sa schimb sau sa tai. Dar s-a intimplat, o singura data, ceva care mi-a curmat avintul. Era in ziua cind s-a petrecut explozia de la Cernobil, la sfirsitul lui aprilie 1986. Seara a inceput sa se raspindeasca stirea, prin Europa Libera, prin retele informale. Am intrat in panica, fiul nostru fusese in acea zi, impreuna cu citiva colegi, in excursie pe Repedea. Ne gindeam la consecinte, inca nu stiam ca norul radioactiv are nevoie de timp sa ajunga la noi. Seara, tirziu, m-a sunat insa profesorul Ion Holban si, intr-un stil alambicat, ezitant, mi-a spus ca vrea sa ma vada a doua zi. Am intuit ca s-a intimplat ceva grav. Am asteptat dimineata si l-am cautat. Mi-a povestit ca am fost laudat la Europa Libera pentru rubrica mea de la Cronica. Cineva a citit un text deosebit de elogios, dedicat numai acestei rubrici, cercetarilor mele de psihologie aplicata. Cum stiam ca aceste emisiuni se reiau, a doua seara am ascultat si eu. Incepea cu o apreciere generala nu prea magulitoare despre revista, sa ma ierte colegii mei de atunci si de astazi, apoi continua cu prezentarea rubricii mele si indeosebi cu o serie de trei articole, trei numere din februarie. Despre ce era vorba? In timpul vacantei de iarna, atunci cind profesorii veneau la cursuri de perfectionare, am cerut la mai multe serii, de la facultati diferite, opinii cu privire la viata sociala si profesionala din scoala; am primit mai multe pagini, scrise cu sinceritate, despre supraincarcare, absenteism, elevi-problema, familii dezinteresate, incapabile sa ofere suport cultural sau moral copiilor, calitatea vietii scolare. Profesorii se plingeau de politica incurajarii mediocritatii, de faptul ca predarea trebuie facuta la nivel scazut, dezavantajind pe elevii motivati si dotati, iar elevii nu invata decit la obiectele la care dau examene. Incercam o diagnoza a scolii timpului. Nu era o cercetare stiintifica, ci un simplu sondaj de opinii, dar am gasit suficiente evaluari pertinente din care sa pot realiza un tablou verosimil.

    Prima mea reactie a fost sa caut productiile profesorilor, sa rup foile de caiet in bucatele si sa le arunc in closet. Erau semnate si puteam sa le fac rau, daca ar fi fost descoperite. Apoi m-am dus la redactie si l-am cautat pe Vasile. Ascultase si el, m-a sfatuit sa ma fac ca nu stiu si sa scriu in continuare sfaturi pentru tineri. Sase saptamini am scris despre examene, oferind consultanta psihologica. Pe la inceputul verii, rubrica nu si-a mai gasit loc si a disparut, nu mai stiu cum s-a intimplat. N-am intrebat nimic, pe nimeni, nu stiu cine si cum a hotarit, la ce nivel. Nici mai tirziu n-am intrebat. La ce bun? Nu voi intreba pe nimeni nici astazi, la sindrofie. Dar in primavara lui 1987 am revenit, la propunerea fostului meu student Paul Balahur, proaspat secretar de redactie, care m-a petit pentru o noua runda. Am scris despre "noile educatii" si despre "educatiile paralele", concepte noi,  aduse de profesorul George Vaideanu, am intreprins o ancheta despre cultura tinerilor, din nou despre calitatea vietii scolare, despre performanta si evaluare formativa, despre competentele psihosociale ale profesorului si ale directorului, despre nevoia de modele. Am tirit-o asa, fara insa a mai fi remarcat. Felicitari dupa emisiunea de la Europa Libera am primit insa mult timp, luni de zile, uneori pe strada, in tramvai; si nu numai la Iasi. Elogios peste poate a fost un filosof la moda, din Bucuresti. Istorii...


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Pavel LUCESCU

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

    opinii

    Distrugerea statuilor

    Alexandru CĂLINESCU

    Distrugerea statuilor

    Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    pr. Constantin STURZU

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

    Roboţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    Roboţi

    Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

    pulspulspuls

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

    Caricatura zilei

    La reciclat pet-uri și doze

    Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri