Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

  Ale satului mari fete… Jurnal campestru estival. Lui Emil Brumaru

GALERIE
BogdanCretu
  • BogdanCretu
- +

Ochiul agil iar fuge, expert şi păcătos, ca într-un muzeu în care detectează, dintre sutele de tablouri, cele câteva capodopere şi fixează un desen frumos, perfect proporţionat, cu mişcări nestudiate, dar simetrice, desprinse parcă dintr-un balet clasic.

Locuinţa mea de vară e la ţară… De vreo săptămână încerc să mă aclimatizez undeva, pe lângă Buzău. Aşteptam de mult momentul de relaş, când ritmurile bezmetice de peste an se mai domolesc şi când, fără doar şi poate, trebuie să vină şi liniştea. Şi chiar vine, chiar dacă, fatalmente, ea seamănă nu a plictiseală (pentru că problema care mă hărţuieşte de ani buni e că nu am timp suficient, nu că nu am ce face cu el; se plictisesc repede copiii şi naivii, ca să nu spun proştii, care au impresia că în faţa lor se întinde eternitatea), ci a monotonie. Dar am ajuns să degust monotonia, să mă bucur de fiecare firimitură din ea. Pur şi simplu nu mă mai satur să fac întruna acelaşi lucru: să citesc, să scriu, să alerg după copchii, să mă plimb pe cele câteva uliţe asfaltate ale satului. Şi mai ales să asimilez ceea ce mişcă, tresare, mugeşte, rage, cântă, bate din pleoape ori face ţop-ţop, buf, poc, hapciu în jur. Nu am nici o îndoială că e ridicolă preumblarea mea prin sat. Am crescut la ţară şi am rupt de ceva vreme contactul cu mirosurile lui specifice, cu zgomotele atât de familiare. Mă surprind că înghit cu lăcomie izurile de bălegar, de ţărână, de cal asudat, când mă apropii de câte unul şi-i notez spasmul muşchiului în încercarea de a se apăra de toropeală şi muşte. Nu e nimic pitoresc în toată povestea, e mai curând vorba de o reacţie nostalgică: colecţionez senzaţii cunoscute din copilăria mea.

Dar nu poţi redeveni copil, oricât ţi-ai dori. E greu (şi-i şi păcat) să mă scutur cu totul de ticurile, tabieturile ori metehnele de orăşean. Ochiul meu detectează automat câte o siluetă graţioasă, de-a locului. Că doar nu vă aşteptaţi să decupez din peisaj doar caii, vacile şi alte motive ale poeziei tradiţionaliste. Una dintre ele, cu un contur foarte frumos desenat, cu pantaloni scurţi şi tricou mulat, joacă tenis cu piciorul. Pătrăţica, mai precis, pentru cine e în temă. Mă opresc şi o contemplu cu bucurie, fără ca gestul meu să aibă nimic, dar nimic necurat în el. Sunt, mă amuz, un fel de Emil Codrescu. În nici un caz Humbert Humbert, care nu-mi e agreabil ca personaj. (Lolita în schimb îmi este…). Fata chiar se pricepe, şutează şi cu exteriorul, plasează mingea parşiv, în colţ. Alături de ea, câţiva puştani, slăbănogi şi aduşi de spate, având probabil vârste apropiate, încearcă să-i facă faţă. Cât dezechilibru! Îmi amintesc subit că, în metroul care mă ducea de la Ostia la Roma, am văzut o tânără abia ieşită din adolescenţă uimitor de frumoasă. Mai frumoasă decât orice statuie din muzeele urbei (concurenţa e uriaşă!). Sigur, nu era în stare să-şi ducă şi să-şi înţeleagă frumuseţea, feminitatea în pârg, dar micile gesturile o trădau că era conştientă de magnetismul ei. La un moment dat, un mucos ras pe jumătate de cap, cu cercei în ureche, cu o şapcă trântită pe o parte din scăfârlie, cu nădragii atârnându-i de parcă susţineau un scutec plin, a început să o sărute agresiv, dar mecanic şi să o pipăie pe fund. Epata, se dădea mare, se simţea bărbătuş… Ea a reacţionat cu docilitate, o docilitate jumătate vinovată, jumătate tâmpă. Ceva mult prea brutal se întâmpla, primul meu impuls a fost să-l iau la palme pe dobitoc. Şi nu era invidie la mijloc, ci pur şi simplu sentimentul unei armonii vandalizate. Simţul meu estetic s-a simţit jignit. Sigur, m-am controlat, mi-am dat seama că cei doi formau un cuplu, chiar dacă inegal… Erau de aceeaşi vârstă. Cât dezechilibru! Fata care juca tenis cu piciorul mi-a adus-o subit în minte pe cea din metroul roman. Aceeaşi nepotrivire, în fond…

Împăcat cu mine, scandez în minte câteva versuri călinesciene (ca să fiu pedant, dar şi precis, din Epitalam: „O, vino-ncrezătoare în casa mea, tu, care,/ Ai şaisprezece ani,/ Nimeni de vârsta-ţi darul de-a te slăvi nu are,/ Toţi sunt nişte profani.// (…) Eu ştiu cum să te slăvesc cu palmele pereche,/ Precum în Vatican/ Un papă umanist, uimit de lumea veche/ Bronzul atenian. (…) Canoanele cunosc cum să te fac Hexarca/ Venerei cipriote/ Am comentat adânc pe marele Petrarca/ şi pe bătrânul Goethe”). Mă amuz, declamând tacit din Călinescu şi pierzând, în coada ochiului, profilul atât de frumos care mi-a înviat în minte strofe pe care le credeam de mult îngropate în labirintul cleios al creierului. Evit, în ultimul moment, o balegă. De cal, nu de vacă; nu ar fi fost o dramă… Ochiul agil iar fuge, expert şi păcătos, ca într-un muzeu în care detectează, dintre sutele de tablouri, cele câteva capodopere şi fixează un desen frumos, perfect proporţionat, cu mişcări nestudiate, dar simetrice, desprinse parcă dintr-un balet clasic. Tânăra, care abia s-a întrupat tot dintr-un poem călinescian (Vin din Liban mireasă), trece cuminte şi nevinovată pe lângă mine, mă priveşte timid şi mă salută respectuos: „Săruʼ mânaaaa!”

S-a dus naibii totul! Adela, Lolita, Epitalam, muzeu, capodopere… Adio, Călinescu, trăim în Topîrceanu! Ale satului mari fete… 

Bogdan Creţu este director al Institutului de Filologie Română „A. Philippide”, Academia Română, Filiala Iaşi şi conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii ”Al.I.Cuza”

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri