Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Biblioteca din portofelul unei doamne

GALERIE
BogdanCretu
  • BogdanCretu
- +

Diferenţa dintre o carte de hârtie şi una electronică este (fluier în biserică!) similară cu cea dintre o femeie pe care o strângi în braţe şi una cu care flirtezi pe net. Sigur, din lipsă de timp, de spaţiu, putem recurge la varianta mai comodă.

Cum în vara asta mi-am părăsit pentru mai bine de o lună domiciliul (nu, nu pe cel conjugal), cum, oricât de încăpător ar fi portbagajul maşinii, niciodată nu reuşesc să îndes în el toate cărţile de care cred că am nevoie, car după mine, ca de fiecare dată când sunt în vacanţă, un ebook-reader. I-am descoperit în timp modul de funcţionare şi, uşor-uşor, am ajuns să îmi placă ceea ce iniţial respingeam din principiu. Avantajul e că în dreptunghiul gri care are proporţiile portofelului unei doamne încap cam 4000 de cărţi. Adică aproape jumătate din cât estimez că am eu în biblioteca personală. (Fireşte, nu le-am citit pe toate, dar mă consolez la gândul că am citit destule altele...) Şi iată-mă privind la început sceptic, apoi din ce în ce mai prietenos, la fleacul acesta plin de promisiuni. De regulă, mă ataşez de lucrurile mele; am tabieturi de care sunt aproape dependent şi majoritatea sunt legate de lucrurile între care mă învârt zilnic. Nu e greu, deci, de ghicit de ce micul obiect mi-a devenit simpatic instantaneu.

Dar cum să pui semnul egalităţii între pereţii plini de cărţi pe care le-ai cumpărat în timp, uneori cu emoţii care depăşesc alte victorii personale şi un mic obiect care-ţi încape lejer în buzunar? Sigur, îmi spun, important e să citeşti, nu contează cum... Ba contează, mă corectez prompt. Pentru mine chiar contează. Aşa se face că, de o săptămână, mă frământ având de ales între volumele care îmi ocupă mare parte din spaţiul domestic şi cele care se măsoară în MB (sincer, ştiu doar aproximativ ce înseamnă asta). Şi aleg seara, înainte de culcare, varianta inedită: citesc şi recitesc, pe ecranul prietenos al micului dreptunghi, aventurile lui Sherlock Holmes, o carte despre iubirea adolescenţei mele (Iron Maiden), Proust sau Balzac în franceză, ba chiar nişte romane medievale despre Regele Arthur. Plus sute de alte titluri, cele mai multe romane, dar şi cărţi de istorie medievală, într-o configuraţie care se modifică permanent. Mă alint, altfel spus. În formatul clasic, pe hârtie, nu aş fi găsit răgazul să mă întorc la astfel de texte. Aşa, îmi spun, e pentru amuzament; îmi permit, din plăcerea de a mă bucura de obiectul cel nou care-mi stă cu atâta insistenţă în preajmă, să trec peste obligaţiile de lectură, peste timpul care e atât de zgârcit cu mine şi să mă joc.

Pentru că asta e senzaţia. Că mă joc. Citesc de când mă ştiu zilnic şi uneori în reprize mai lungi decât o zi de muncă; asta creează nişte ticuri, nişte automatisme. De pildă, tendinţa mea permanentă este să iau creionul (mecanic) în mână şi să zgârii ecranul noului aparat. Lectura este dependentă de micile gesturi care o însoţesc. De poziţia în care citeşti, de starea în care te afli. Până aici, nici o problemă. Dar pentru mine cititul e un act de care mă bucur cu toate simţurile: o carte nouă are mirosul ei, pe care îl testez adesea, una veche are şi ea şarmul ei. Gestul elementar al cititului este legat, spunea un înţelept, de mâna care ţine cartea. De ani de zile sunt un maniac: puţine lucruri (pentru cârcotaşi sublinez: lucruri) mă bucură mai mult decât cărţile. Îmi plac pur şi simplu ca obiect, nu îmi imaginez un spaţiu al meu nesufocat de cărţi. Lectura, cel puţin în cazul meu, este şi un act hedonist. Sufăr de faptul că nu pot citi mai multe cărţi în acelaşi timp, deşi mi-aş dori; asta nu mă împiedică să le adun în jurul meu, în pat, pe canapea, la birou sau în orice alt loc şi să mă limitez, cu strângere de inimă, doar la una dintre ele. Citesc la bibliotecă, la catedră, în casă, pe canapea sau în baie, citesc şi pe stradă.(Sigur că am intrat, din pricina asta, şi cu capul în stâlp...) Mania asta, pe care o admir şi la unii dintre prietenii mei (nu mulţi), mă face să fiu mereu cu simţurile stârnite. Sunt ca un alcoolic căruia i se promit permanent noi şi noi ispite. Englezii spun frumos bookaholic. Când îmi place o carte, nu îmi este suficient să o citesc, vreau să o am şi ca obiect. Slavă Domnului că în meseria asta este permisă „poligamia”.

Dar ce este cartea? Un simplu obiect? Fireşte că nu; e un obiect care te trimite în zone nebănuite. O pagină tipărită poate cuprinde în ea lumi peste lumi. Mai înţelepţi decât noi, medievalii îşi imaginau universul ca pe o carte care se cere interpretată permanent. Ei bine, noul obiect care îmi stă alături de o săptămână mă pune pe gânduri: citesc şi parcă nu citesc. Îmi place şi parcă nu îmi place. Dar îmi place... (V-am încurcat?)

Ştiu, e o temă deja tocită: va dispărea cartea ca obiect de hârtie? Cel mai probabil, trăim într-o lume mult prea indiferentă faţă de cărţi şi mult prea pragmatică. Noi, cei deja condamnaţi, nu o să renunţăm uşor la ticurile noastre; dar sunt convins că un tânăr va prefera clar varianta electronică. E bine, e rău? Nu ştiu, dar mereu ceva se pierde atunci când ceva se câştigă... Dar pentru mine unul (şi pentru mulţi deja nostalgici ca mine) în mod sigur cartea de hârtie nu va fi depăşită niciodată. Puţine lucruri se compară cu entuziasmul şi curiozitatea de a scormoni prin anticariate (în primul rând) şi prin librării. Ce e drept, practic mai des varianta on-line, dar nu cu aceeaşi satisfacţie. Diferenţa dintre o carte de hârtie şi una electronică este (fluier în biserică!) similară cu cea dintre o femeie pe care o strângi în braţe şi una cu care flirtezi pe net. Sigur, din lipsă de timp, de spaţiu, putem recurge la varianta mai comodă. Dar e păcat! 

Bogdan Creţu este director al Institutului de Filologie Română „A. Philippide”, Academia Română, Filiala Iaşi şi conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii ”Al.I.Cuza”

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri