Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Cadavrul viu

GALERIE
gin
  • gin
- +

Chiar dacă, prin absurd, toate spaţiile pierdute vor fi redate, Sala Polivalentă din Iaşi şi-a trăit traiul şi şi-a mâncat mălaiul.

Se vorbeşte de o bucată de vreme de construirea unor noi baze sportive la Iaşi, cu fonduri europene sau fără. Proiectul unui nou stadion pentru fotbal, în zona "Moara de Vânt” era fâlfâit mereu de primarul suspendat Gheorghe Nichita, atunci când simţea că are nevoie de o baie de încredere. Împreună cu o sală de sport la cele mai înalte standarde şi o sală de tenis (!), semnul de exclamare exprimând, de facto, ignoranţa consilierilor primăreşti în domeniu, deoarece, ca să faci sau să găzduieşti tenis de performanţă ai nevoie de un complex de terenuri nu de o simplă sală. Dar, orice demnitar este, în fond, suma consilierilor săi. Pe de altă parte, interimarul Chirica vorbeşte de un stadion pe câmpurile Daciei Bahluviensis.

Realitatea este că Iaşul, fost "oraş european al sporturilor” (ridi, pagliaccio!) are nevoie şi de stadioane, şi de săli şi de arene de tenis. Cândva, a avut multe, dar nu mai sunt. Sala şi terenul adiacent de la "Voinţa”, mult-îndrăgitul stadion "Constructorul” a doua arenă fotbalistică a targului, s-au dus pe apa sâmbetei, estompate printre luminile şi umbrele alambicaţilor ani’ 90. La Bucureşti, George Copos n-a putut pune mâna pe stadionul Giuleşti, aparţinător de Ministerul Transporturilor, fiindcă nu i-a permis legislaţia. Traian Băsescu, pe vremea când era ministru de resort, i-a închiriat baza lui Copos, pe o sumă modică şi treaba a mers ca pe roate. Nici măcar marele latifundiar, marele business-man, marele păstor transhumant Gigi Becali n-a devenit proprietar al stadionului Steaua. A plătit chirie la greu, chiar dacă a contribuit enorm la utilarea arenei sportive, nemaivorbind de echipă. Nu-i permitea legislaţia şi iată că acum, la ananghie, s-a dovedit că legislaţia a fost bună.

La Iaşi, un trust de construcţii şi instalaţii, o uniune a cooperativelor meşteşugăreşti, toate aflate sub pulpana uriaşă a măreţului stat-socialist-multilateral-dezvoltat au fost constrânse să se privatizeze. Odată privatizate, ele au trebuit să se dea de trei ori peste cap să creeze structuri noi cu oameni vechi, obişnuiţi cu modul de a te mişca în vechile sisteme, sau mai exact cu "jula”, cum se spune prin popor. Cu toată justiţia imperfectă a anilor ’90 şi”, unii au ajuns la "mititica”, alţii - nu. Oricum, foarte curând, sportul a devenit a cincea roată la căruţă şi pentru constructori, şi pentru meşteşugari. Grupările sportive s-au desfiinţat, arenele s-au vândut particularilor şi apoi s-au distrus, în ciuda unei legislaţii care interzicea demolarea bazelor sportive fără a se pune ceva în loc. Primăria, fără un minimum drept de proprietate, n-a avut prea multe de spus. Gheorghe Nichita, împătimit de fotbal, a prostestat şi ameninţat vehement în 2005 la demolarea "Maracanei”, dar a căzut până la urmă la pace. Pe malul Bahluiului nu s-a construit nici măcar un supermarket, stadionul Tineretului din Abator arată acum ca şi în "nouă-sute-toamnă”, iar viaţa merge înainte.

Dezgropare de cadavre? De loc, fiindcă dacă bazele sportive distruse cu o mândră inconştienţă (culmea!) de către oameni devotaţi sportului, Sala Polivalentă nu este un simplu cadavru, precum Constructorul sau Voinţa, ci un cadavru viu. Sala Polivalentă, aşa cum era, reprezenta o mândrie a sportului ieşean pe vremuri, atunci când se numea Sala Sporturilor, dar găzduia şi activităţi culturale. Acolo a cântat şi Phoenix, şi Sfinx şi a venit şi Păunescu cu cenaclul Flacăra, evenimente la care în sală şi chiar pe scările adiacente nu avea loc să arunci un ac. Sala aceasta polivalentă era, însă, destinată sportului şi o dovadă era faptul că a fost adminstrată de Direcţia Judeţeană de Sport şi Tineret, în proprietatea ministerului de resort. Minister care, imediat după Revoluţie, a ştiut să transforme comunistul "centralism democratic” în autonomie şi autofinanţare. Direcţiile Judeţene au fost nevoite să scoată bani din piatră seacă şi, pe lângă chiriile cerute cluburilor pentru antrenamente, pe lângă faimoasele "târguri” organizate periodic (menite să trimită în bejenie echipele locale sportive) la Iaşi a apărut, de-a lungul anilor o metodă originală: s-a înstrăinat jumătate din spaţiul sălii, cu intrarea principală, holul imens şi spaţiile de antrenament de la etaj, unor investitori dubioşi. Acum, la sală se intră fie pe o uşă minusculă (pe acolo pe unde altădată intra administraţia), sau pe scările laterale dintr-o singură parte, fiindcă cealaltă latură este blocată. Norocul ieşenilor (halal noroc!) este că nu au nicio echipă sportivă care să umple până la refuz sala, că ar fi jale mare. Cei care răspund de sală susţin că există autorizaţie (fără să precizeze de când), ISU asigură că sala este funcţională, însă cei care intră şi ies de acolo ştiu foarte bine ce se poate întâmpla. Şi mai bine ştiu cei de la Federaţia de Baschet care refuză mereu cererea ieşenilor de a organiza un turneu de promovare în Liga Naţională.

Să admitem, prin absurd, că totul se va şterge cu buretele, ca într-un coşmar,  toate spaţiile vor fi recâştigate şi că sala va arăta ca la început. Chiar şi aşa, există mari probleme: iluminatul este insuficient, iar înălţimea este prea mică pentru meciurile de volei. Cu toată istoria ei prodigioasă, Sala Sporturilor din Iaşi şi-a trăit traiul şi şi-a mâncat mălaiul. Mai presus de utopii de Ţicău şi de Dacia, Iaşul are nevoie de o sală de sport modernă şi funcţională.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri