Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Ctrl+Alt+Del

GALERIE
Claudiu Raus
  • Claudiu Raus
- +

E necesar un reset total. Dat foc şi arat. Toate semnele actuale arată că electoratul ieşean aşteaptă un lider politic nou, unul antisistem, în spatele căruia să se încoloneze. Va apărea el de undeva? Haideţi să ne amintim de alegerile din '92!

Tabloul arată jalnic... Liderii filialelor celor mai importante partide tocmai au trecut prin arest şi merg lunar cu emoţii în faţa instanţei, tremurând ca varga să nu pupe iar arestul la domiciliu sau ceva chiar mai rău. În spatele acestora, taberele adverse din partid îşi trag cu sete şi încrâncenare la gioale, pentru a se instala la butoane, totul mai ceva ca în campanie cu adversarii politici. Orice armă e bună, fie ea şi un şantajist expirat din presa contra cost, care să verse lături şi minciuni gogonate la simpla ducere a mâinii spre portofel. Dincolo de toate acestea, pe celălalt mal, spectatorii: noi toţi, ieşenii. Unora ne place circul de dincolo, altora deloc, căci stau cu spatele. Cu toţii însă vom fi loviţi, anul viitor. Ce lideri cu influenţă şi viziune, care să conducă partidele locale, şi implicit oraşul şi judeţul, în perioadele de mari provocări economice ce urmează, se pot naşte din acest puroi politic dezgustător?

Când politicienii nu mai pot oferi publicului alegător nu certitudini, nu garanţii, nu credibilitate, dar nici măcar puţină speranţă, avem motive să credem că totul poate fi pierdut. O situaţie la fel de dificilă a clasei politice locale, poate doar pusă în alţi parametri, pare să nu mai fi fost la Iaşi probabil de la ultimul război mondial încoace. Şi totuşi...

Deşi unii poate au uitat, alţii poate erau prea tineri sau prea dezinteresaţi de politică pe atunci, dar vremuri similare, cu o lipsă crasă de candidaţi credibili pe piaţa politică, au mai fost. Haideţi să ne amintim cu toţii de agitatul an electoral ieşean 1992! Şi de evenimente din care cu siguranţă putem trage acum concluzii, dacă nu neapărat utile cuiva, cel puţin interesante pentru toţi.

Poate ieşenii mai în vârstă îşi amintesc de situaţia dificilă a tuturor partidelor importante de la Iaşi înaintea alegerilor locale din iunie 1992. Deşi trecuseră mai bine de doi ani de la Revoluţie, din raţiuni numai de Iliescu&compania ştiute abia în ’92 aveam primele alegeri libere pentru desemnarea primarilor, până atunci oraşele şi comunele fiind conduse de un soi de prim-secretari fesenişti, numiţi nu aleşi. În iunie ’92, la Iaşi era de fapt o repetare a primelor alegeri locale libere, care fuseseră în 9 februarie, când era ales ca edil şef inginerul fotbalist Emil Alexandrescu. Cel care, din nefericire, avea să moară după mai puţin de o lună de mandat: pe 4 martie acelaşi an. Ce a urmat pe scena politică ieşeană după moartea celui ce, în ciuda scurtului mandat, a lăsat numele său pe frontispiciul stadionului din Copou, credem că are multe elemente în comun cu ceea ce se întâmplă acum pe aceeaşi scenă politică locală. Chiar dacă suntem la mai bine de 23 ani distanţă. Şi chiar dacă nu a murit nimeni de pe scenă. Merită însă să ne reamintim măcar cum s-au tranşat atunci lucrurile: dat fiind oarecum acelaşi cadru general, poate vom putea asista la acelaşi mod surprinzător de reaşezare a lucrurilor.

În februarie '92, candidatul FSN Emil Alexandrescu, inginer şi fotbalist, avea să câştige în două tururi în faţa universitarului cu greutate Mandache Leocov (CDR), fost şef al Grădinii Botanice, în ciuda faptului că acesta din urmă era foarte cunoscut în mediul academic. Câteva gafe strategice ale universitarului Leocov, precum introducerea metroului pe sub bulevardele Iaşului şi altele de aceeaşi teapă, speculate bine de maşinăria electorală a FSN, l-au scos din joc. Câştigătorul nu a apucat însă să se bucure de victorie: în mai puţin de o lună, moare subit. Lipsa unei prese aşezate, poate şi zvonistica lansată deliberat din sediul FSN, au ţesut însă o perdea groasă de scenarii şi ipoteze care de care mai elucubrante în jurul unei morţi din cauze medicale certe. Rezultatul: Emil Alexandrescu capătă temporar dimensiuni epopeice, perioada coincizând cu botezarea cam pripită a stadionului din Copou, situaţie din care strategii FSN de atunci socotind însă că nu vor avea decât de câştigat, la următoarele alegeri. În acestea, care au avut loc în luna iunie, FSN intră cu viceprimarul lui Alexandrescu, oarecum cunoscut în târg, Vasile Dumitriu, care fusese anterior, câteva luni, şi primar interimar. La CDR, însă, degringolada era maximă: universitarul Leocov, mai obişnuit cu seminariile şi cu îngrijirea ştiinţifică a plantelor, s-a săturat pe viaţă de aventuri politice şi refuză categoric să mai intre în cursă. Mai erau două luni până la alegeri, iar într-un oraş cu vădite propensiuni politice de dreapta liderii CDR de atunci nu găseau un candidat care să coaguleze speranţele. Într-un final, este desemnat total necunoscutul profesor Constantin Simirad, membru al elitistei Alianţe Civice. Când lucrurile păreau a merge implacabil spre ceea ce îşi doreau liderii FSN locali, care pregătiseră deja şampania, totul începe a o lua razna. Printre altele, se descoperă o mare pată în CV-ul lui Dumitriu: el scrie peste tot că e inginer, aşa şi semnează, când de fapt e doar subinginer la bază. Necunoscutul Simirad, hâtru şi inteligent foc, speculează perfect situaţia şi punctează decisiv: cetatea culturii nu poate fi condusă de unii cu studii neclare, terminate doar pe jumătate. La alegeri, câştigă fără drept de apel. Iaşul capătă renumele naţional de capitală a opoziţiei anti-FSN pentru ani buni de atunci încoace. În ciuda greutăţilor economice prin care trecea ţara, erai pe atunci mândru să spui că eşti din Iaşi, unde opoziţia anticomunistă câştiga cu procente de peste 70%, când mergeai la Clujul lui Gheorghe Funar sau chiar la Bucureştiul dubioşilor Crin Halaicu ori Viorel Lis.

Avem acum mai puţin de un an până la alegeri locale, şi în nici un partid nu se întrevede un candidat cât de cât credibil pentru Primărie. În ’92, apariţia lui Simirad a resetat practic întreaga politică locală. În bine la început, în ceva poate mai puţin bine, spre final. Toate semnele actuale arată cu claritate că electoratul ieşean aşteaptă şi acum un lider nou, unul antisistem, aşa cum a fost şi Simirad la începuturi, în spatele căruia să se încoloneze. Va apărea el de undeva? Va fi lăsat să apară? Sau ne va fi dat să ne iasă pe ochi tot actualele figuri triste ale politicii ieşene? Fie ele cu părul alb, fie cu tuleie...

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri