Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Despre Bătrâna broască testoasă a Marianei Codruţ

GALERIE
nichita danilov200
  • nichita danilov200
- +

Ea trecea pe aleile îngălbenite ale parcului Copou, fără să acorde nimănui vreo atenţie; la fel de diafană, la fel de transparentă, imaterială, discutând cu melcii din palmă şi buburuzele; se pierdea printre copaci purtată de un tainic gând.

„Melcul e un simbol lunar privilegiat: nu numai că e o cochilie, adică prezintă aspectul acvatic al feminităţii şi poate că posedă aspectul feminin al sexualităţii, dar e în plus cochilie spiralată, cvasi-sferică. Mai mult, acest animal îşi arată şi-şi ascunde «coarnele», astfel încât e apt, prin acest polisimbolism, să integreze întreaga teofanie lunară. Zeul mexican al lunii Tezcatlipoca e reprezentat închis într-o cochilie de melc… Acest simbolism al cochiliei spiralate e însoţit de speculaţiile matematice care fac din el semnul echilibrului, al fiinţei în sânul schimbării. Spirala şi mai alea spirala logaritmică, posedă această remarcabilă proprietate de a creşte în mod terminal, fără a modifica forma figurii totale şi de a fi astfel o permanenţă în forma sa, în pofida creşterii formei simetrice.”

Recitind acest pasaj privind simbolistica melcului din cartea lui Gilbert Durand, Structurile antopromorfice ale imaginarului, gândul m-a dus la poezia Marianei Codruţ.

Şi acum un scurt pasaj biografic: pe Mariana Codruţ am cunoscut-o încă de pe vremea când nu intrasem pe scena literară. Poeta trecea pe aleile parcului Copou cu nişte frunze mari, umede, de arţar în mână şi cu mai mulţi melci agăţaţi de buzunarele şi poalele rochiei sale de catifea.

Am întâlnit-o apoi de mai multe ori pe Mariana Codruţ, urmărind-o de la distanţă; mergea singură, melancolică, interiorizată, cu pletele castanii revărsate pe umeri şi capul sprijinit în piept pe aceleaşi alei tomnatice, unde frunzele galbene se amestecau cu cele roşii, alcătuind un tablou pe cât de vetust, pe atât de suprarealist. Deşi o cunoşteam de la cenacluri, pe care începusem să le frecventez, nu o salutam, ci o priveam rece, sarcastic.

… Ea trecea pe aleile îngălbenite ale parcului Copou, fără să acorde nimănui vreo atenţie; la fel de diafană, la fel de transparentă, imaterială, discutând cu melcii din palmă şi buburuzele; se pierdea printre copaci purtată de un tainic gând. O urmăream de pe terasa berăriei „Rarău” (acum Complexul memorial Mihai Eminescu), fie de pe terasa „Vânătorul”, unde obişnuiam să-mi beau paharul de bere, discutând diverse probleme de literatură cu un amic de la şcoala de arhitectură, care semăna izbitor de mult cu Gogol.

După mai mulţi ani, trecând pe la secretariatul Teatrului Naţional din Iaşi, unde Mariana Codruţ îşi avea biroul, cu surprindere am văzut pe rafturile prăfuite ale bibliotecii, printre programele de sală şi manuscrise ce urmau a fi lecturate, mai multe frunze roşii de arţar, câteva păstăi lungi şi încârligate de salcâm şi 12 cochilii de melc dispuse într-un cerc, închipuind un ceas solar, în care răzbăteau înălţându-şi cu sfială capul câteva versuri şoptite. „nu am trăit mai nimic/ orizontul e tot mai aproape -/ pasărea tinereţii a zburat spre cer/ păpădia trece din galben în moarte.”

Ascultând aceste şoapte, m-am gândit că dacă aş deschide un sertar al biroului la care lucra Mariana Codruţ, dinăuntrul său s-ar prăbuşi o groază de melci şi moluşte, de toate culorile şi de toate dimensiunile. Mai târziu, lucrând în acelaşi birou, am observat că sertarele deveniseră cântătoare, asemenea unor cochilii, şi de fiecare dată când le deschideam, sau când cotrobăiam cu mâna în interiorul lor, aveam senzaţia că în locul dosarelor voi da peste melci ieşiţi din cochilie, dar răsfoind dosarele îmi veneau în minte alte versuri din ultimul său volum de poezii intitulat Existenţa acută: „În chenarul negru al uşii/ o fată visează; bluza roşie/ murdară de polen -/ strigăt al umbrelor./ Soarele sângelui ei frige./ urcă miresme/ - otrăvite miresme - în lucrurile din jur./ murmură cu ochii închişi:/ ai spune/ că vorbeşte singură, dar nu -/ un diavol stă/ aplecat îndatoritor/ spre mica ureche purpurie” - Diavol de vacanţă.

… În copilărie, avusesem oroare de melci. Primăvara, după ploaie, ieşeau în grădină şi-i culegeam din iarbă într-un lighean de aluminiu vechi şi după ce umpleam ligheanul, mă aşezam pe treapta casei şi spărgeam cu un ciocan sau cu o piatră cochiliile, aruncând conţinutul lor la câini. Aveam legat lângă magazia de lemne un câine mare, de culoarea flăcării, căruia îi aruncam cochilii de la distanţă şi care le prindea din zbor, mârâind şi zbătându-se în lanţ; îl îmbuibam de melci până i se făcea rău. Abia în adolescenţă am început să mă port ceva mai blând cu aceste plăpânde făpturi ale Domnului şi acum, de fiecare dată, când din greşeală strivesc pe alee un melc, îmi aduc aminte de măcelurile pe care le făceam în copilărie şi mi se strânge inima de durere. Ce impuls mă făcea să fiu atât de crud?! Striveam cochiliile şi înălţam din ele biserici şi piramide, cărora le dădeam foc, stropindu-le cu benzină şi dansam sălbatec în faţa focului aprins în spatele bătrânei case străjuită de plopi şi de castani. Şi de fiecare dată când se întâmpla să văd pe poeta Mariana Codruţ trecând pe aleile parcului Copou, ţinând în palmele sale transparente şi subţiri frunze de arţar şi melci, sufletul mi se umple de vagi şi dureroase aduceri aminte. Azi, când în drumul meu întâlnesc un melc, îl ocolesc cu teamă şi precauţie. Am impresia că melcii îmi poartă ghinion. E ca şi cum aş întâlni în cale un călugăr…

Şi acum, despre ultima mea aventură legată de melci, de fapt, de rudele lor apropiate, scoicile. Într-o zi, cineva îmi lăudase mâncarea de scoici. Şi mi-a trezit apetitul, astfel că mâncarea de scoici devenise pentru mine o obsesie. Şi trecând tot atunci prin piaţa Sf. Spiridon, unde obişnuiam să-mi fac cumpărăturile, s-a întâmplat să văd la o tarabă un coş plin cu scoici (era vară) şi până la urmă mi-am cumpărat şi eu o sacoşă întreagă. Ajuns acasă le-am vărsat în chiuvetă şi am consultat o carte de bucate. Le-am preparat cum m-am priceput, cu ceapă, usturoi şi piper din abundenţă. Le-am mâncat cu teamă şi repulsie, simţind cum un nod greu mi se aşază în stomac. Era într-adevăr o aventură. Mi se făcuse un pic greaţă, dar nu am renunţat şi am continuat să le înfulec până ce am terminat castronul. Ca să mi se aşeze mâncarea în stomac, am băut două pahare de vin rece scos din beci. Totuşi răul nu mi-a trecut. M-am gândit că o scurtă plimbare prin centru o să-mi liniştească încordarea şi am ieşit în oraş. Pe stradă m-am simţit din ce în ce mai rău. La un moment dat, mi-am dat seama că nu pot să-mi mişc buza inferioară, ce parcă luase proporţii monstruoase. Apoi mi-a amorţit şi o parte din maxilarul stâng şi jumătatea capului. Aveam (aceasta am aflat-o mai târziu) ceea ce se cheamă edem alergic. Dacă edemul mi-ar fi cuprins laringele, mă puteam sufoca. De atunci vorba poetei, „moartea trece prin sângele meu/ ca o luntre”, iar eu „sunt o pradă a dimineţilor sarcastice şi a nopţilor noi, oh, visele de carne şi sânge, de coşmar şi zăpadă”, mă golesc de sentimente, de „obositoarele, stupidele mele sentimente fireşti”, iar eu „împărţit între umilinţă şi orgolii dezastroase”, mă gândesc la „întunericul din „pântecele pustii ale femeilor” şi mă gândesc la tine, poezie.

Recitind încă o dată şi o dată pasajul lui Gilbert Durand referitor la simbolistica melcului, am luat pe rând cărţile Marianei Codruţ şi le-am răsfoit pagină cu pagină, în dorinţa tainică de a găsi cât mai multe metafore legate de ordinul gastoropedelor. Spre surprinderea mea, nu am găsit prea multe. Şi atunci m-am întrebat: de ce totuşi poezia Marianei Codruţ îmi aduce aminte de moluşte? De vină e poeta, amintirea mea sau doar pasajul din Structurile antropomorfice ale imaginarului citat de mine la începutul acestui portret? Răspunsul l-am primit citind într-o noapte un foarte frumos poem al Marianei Codruţ, Bătrâna ţestoasă: „Bătrâna doamnă, ţestoasa, cu insomnii prenatale/ cu lapsesuri esenţiale/ ca de pildă actul şi data naşterii sale/ face noapte de noapte drumul, presupus/ posibil, între subsol şi etajul de sus// se plimbă nestingherită, în plină zi/ printre exemplare rare de stări de-a fi/ se tocmeşte îndelung pentru fiecare/ hieroglifă arătată la vreun muritor/ şi strigă cu glas gros şi hâtru: bau-bau nu-mi daţi drumul că intru/ uneori se alege cu o scofă de dantelă/ rareori cu… dar e tombolă ./ Bătrâna Doamnă cu insomniile sale şi cu cearcăne verzi, prenatale.”

Dar nu numai melcul, cum spune Gilbert Durand, e simbol lunar privilegiat, ci şi broasca ţestoasă, a cărei carapace, ca şi cochilia, ascunde şi apără conţinutul, miezul, acel miez, cum spune poetul, tinde să fie mai mare decât coaja ce-l acoperă şi-l protejează. Şi la Mariana Codruţ acest simbol, broasca ţestoasă, e, după cum am văzut chiar din titlu, însăşi poezia. Deci şi modalitatea de-a fi în lume a poetului...

Nichita Danilov este directorul general adjunct al Institutului Cultural Român din Chişinău, scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri