Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Există mai multe feluri de a scrie istoria. O ştiu specialiştii, mai întâi; o intuiesc oarecum şi oamenii obişnuiţi. La prima vedere, aceasta nu este altceva decât un cumul ordonat de evenimente „memorabile”, decupate selectiv, după criteriile anvergurii şi impactului produse la un moment dat.
Multă vreme a proliferat istoria „evenimenţială”, triumfalistă, a evenimentelor „notabile”, a autorităţilor şi puterilor succesive, a evoluţiei marilor imperii şi personalităţi. Veacul trecut a impus (îndeosebi în spaţiul universitar francez, prin Fernand Braudel, Jacques Le Goff, Georges Duby, Philippe Ariès) o nouă tendinţă, scoţând în evidenţă nu isprăvile unor prinţi celebri, regi şi împăraţi, nu atât un şir inepuizabil de bătălii şi războaie, cât atitudini, comportamente, mentalităţi - decisive pentru a caracteriza „specificul” unei epoci sau al unei comunităţi. Erau formulate, astfel, precauţii şi rezerve serioase cu privire la Istoria Oficială, edulcorată şi cosmetizată artificial, din considerente vădit ideologice.
Discursul identităţii, evocând nostalgic puritatea apartenenţei etnice, „sacralitatea” tradiţiei religioase, nobleţea legăturilor de sânge, originea ancestrală, gloria şi faptele de vitejie ale propriilor înaintaşi, măreţia oamenilor de stat perindaţi prin scaunele puterii, primeşte ca pandant discursul alterităţii, al celuilalt, diferitul, neglijat ori nesocotit până atunci. Istoria hegemonică a majorităţii este contracarată subtil de o perspectivă alternativă, favorabilă minorităţii şi, implicit, diversităţii.
Nu în puţine rânduri, exaltarea discursului identitar a condus la excese. Radicalizate în formule agresive, naţionalismul şi etnocentrismul au legitimat extremismul xenofob, promovând stereotipuri ţintind ostracizarea sau excluderea străinului, a celui neasemenea - evreul, ţiganul, negrul, săracul, proletarul, femeia, copilul, homosexualul. O istorie a minorităţilor este, în fapt, istoria excluziunilor şi discriminărilor repetate.
Privilegiaţii de serviciu (omul alb, occidental, puternic, bogat, frumos, hetero) continuă să-şi proclame întâietatea, sancţionând diferenţa şi accidentul. Confiscat de ideologiile „stângii” politice, discursul postcolonialist asumă o tentă critică şi contestatară, forjată pe exigenţa emancipării celui slab şi oprimat, subliniind în schimb rolul „barbarilor” sau al băştinaşilor în configurarea „lumii noi”. În acest context, diferitul nu mai este ostracizat, ci tolerat, susţinut şi încurajat. Istoria scrisă astfel atribuie un rol decisiv marginalilor, perifericilor, minoritarilor, mizând pe atuurile diversităţii şi ale multiculturalismului. Un atare fundal speculativ pare a motiva demersul pictural al artiştilor ieşeni prezenţi în tabăra de creaţie de la Ciric, finalizat odată cu expoziţia accesibilă trecătorilor prin Atriumul de la Palas Mall.
Detaşându-se de şabloanele care înfăţişează diferitul în culori exotice şi extravagante, pictorii raliaţi proiectului compun o istorie fragmentară, în imagini, a minorităţilor, activând propriile „viziuni”, perspective, unghiuri de vedere, menite a ipostazia „specificul” şi diversitatea. Unde pot fi recunoscute acestea? În farmecul şi cromatica peisajului (Constantin Tofan, Case săseşti), în expresivitatea chipurilor (Marinela Botez, Claudiu Ciobanu, Andreea Dascălu, Cristian Diaconescu, Manuell Mănăstireanu), în figuraţia alegorică (Felix Aftene, evocând legăturile dintre ceea ce este comun şi ceea ce este diferit, dintre regulă şi excepţie în arhitectura intimă a lumii) sau în cea abstractă (Adrian Crîşmaru, sugerând că o retorică intolerantă la adresa diferenţei este amplificată deseori pe considerente politicianiste).
Există constante ale frumosului, fie că vorbim de locuri, lucruri sau de oameni. Romii, armenii, musulmanii... se aseamănă în felul lor de a fi, indiferent de caracteristicile fizionomice etalate la exterior. „Negritudinea”, bunăoară, este o amprentă înscrisă în ordinea naturii şi nu o „infirmitate” imputabilă cuiva. Ioan Pricop pictează o mână neagră, arătând că aceasta are trăsături comune celei „obişnuite”. Rodica Crîşmaru, la rându-i, schiţează o „lebădă neagră”, privită ca „pată de culoare”, ca diferenţă insolită şi agreabilă într-o ordine uniformă. Mixând grafica şi pictura în felul benzilor desenate, Adrian Stoica, student de etnie romă, surprinde pe de o parte „strigătul” celui pe nedrept discriminat, pe de altă parte orizontul tulbure şi indefinit spre care se îndreaptă.
Gestionat de Primăria Iaşi, în parteneriat cu Universitatea „Al.I.Cuza” şi UAP, ca parte a unui proiect european de amploare, „istoria” vizuală a minorităţilor confirmă cel puţin trei evidenţe: temele cu miză politică şi socială nu sunt străine artiştilor ataşaţi vocabularului figurativ; limbajul clasic al picturii poate fi adecvat cu succes unor provocări conceptuale dintre cele mai sofisticate; opţiunile autorilor, chiar îndatorate ideologic, pot fi exprimate în limitele „artisticităţii” de bună factură, evitând clişeele şi soluţiile propagandistice. Elogiu diferenţei, aşadar.
Petru Bejan este profesor universitar doctor, director al Departamentului de Filosofie din cadrul Universităţii ”Al.I.Cuza” şi membru al AICA (Asociaţia Internaţională a Criticilor de Artă)
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Prognoză meteo pentru luna aprilie: Temperaturi peste cele normale. În ce zone sunt anunțate ploi
Ciucă se gândește la o confruntare cu Ciolacu la alegerile prezidențiale
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |