Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Europa. Versiunea moldovenească

GALERIE
bogdan cretu200
  • bogdan cretu200
- +

Chiar dacă sărăcia din spaţiul est-european pare o poveste tristă şi îndepărtată, Occidentul are mijloacele sale de a-l umili pe intrus. Totul se oferă câtă vreme totul se plăteşte; în cele din urmă, această abundenţă ostentativă te transformă din om în client. Ideologia nu mai este una politică, ci una a consumatorismului.

FUCK YOU, Eu.ro.pa!, piesa Nicoletei Esinencu, e un monolog tensionat, adus mereu în acelaşi punct prin intermediul unui leitmotiv („Tata, trebuie să-ţi spun ceva...”); de fapt, un amplu poem, un posibil manifest al unei întregi generaţii. Acea generaţie care nu are repere, care poartă pe umeri vina părinţilor, care nu poate uita compromisurile lungilor decenii petrecute sub comunism, acea generaţie traumatizată de trecut, care se iluzionează că viitorul există în afară sau nu există deloc, pentru a descoperi apoi că nici Europa nu este Tărâmul făgăduinţei; în fine, acea generaţie care a căpătat, cel puţin, libertatea de a-şi striga tare şi strident deznădejdea, dezamăgirea, descurajarea. „Ce mi-a dat ţara mea şi cu ce am răsplătit-o eu?” - acest clişeu patriotard, inculcat în copilărie, capătă, de această dată, un răspuns dramatic, dur, nu numai prin limbaj, ci mai ales prin disperarea autentică de a admite un adevăr dureros: „Tata, trebuie să-ţi spun ceva... Se pare că eu n-am avut ţară în copilărie.” Este o constatare dureroasă, a celui care, pentru a reuşi să întrezărească ceva înainte, este obligată să privească atent înapoi. Or, înapoi există numai constrângere, frică, absurd, mult absurd. Şi mai ales umilinţă. Umilinţa de a fi drastic admonestată de învăţătoare pentru că şi-a uitat cravata de pionier acasă; umilinţa de a fi certată de o vecină pentru că nu vorbeşte în limba rusă, când limba sa nativă este, totuşi, româna. Şi, mai ales, umilinţa de a da semne că iubeşte ceea ce nu iubeşte, că, nesmintit, crede ceea ce nu crede, că are o ţară mare şi mereu victorioasă, când, de fapt, despre ţara sa cea mică nu are dreptul să vorbească nici măcar în şoaptă. De aici începe nevoia unui dincoloidealizat, care este Europa. Europa, căreia îi simte cu raţia gustul în copilărie: „Aşa au început întâlnirile mele cu tine, Europa! Când făceam câte patru ore coadă la magazinul din colţ. Nu ne vedeam foarte des. Pentru că doar o dată în două luni, acolo, aduceau gume din Italia, biscuiţi din Franţa şi ciocolată nemţească. Atunci puteam să te cumpăr cu 7 ruble, Europa! Să fi vrut să dau mai mulţi bani pentru tine, nu era posibil. Vânzătoarea nu dădea mai mult de 20 de gume, 8 pachete de biscuiţi şi 10 ciocolate. 7 ruble pentru Europa!” Spargerea U.R.S.S. nu a însemnat însă şi intrarea în Europa. Nici măcar intrarea în normalitate. Aceeaşi suspiciune, aceeaşi sărăcie, aceeaşi teamă de K.G.B. şi, în cele din urmă, mult visatul contact cu Europa.

Ce este Europa? Cum este Europa? Extrem de neprimitoare. Rece. Nepăsătoare. Chiar dacă sărăcia din spaţiul est-european pare o poveste tristă şi îndepărtată, Occidentul are mijloacele sale de a-l umili pe intrus. Totul se oferă câtă vreme totul se plăteşte; în cele din urmă, această abundenţă ostentativă te transformă din om în client. Ideologia nu mai este una politică, ci una a consumatorismului. Dar tot una care caută să modeleze un „om nou”, chiar dacă prin metode şi ispite infinit mai catifelate. Europa dezamăgeşte teribil pentru că, în esenţa ei, nu este altfel. E o lume a automatelor, o lume în care compromisul este preţul supravieţuirii; se mănâncă, în fond, acelaşi rahat, după cum acuză proaspăta… europeană: „Au! Imposibil! |ştia şi cu rahat pot să mă îndoape. Un kilogram e suficient pentru astăzi, dar ştiţi, vreau rahat din ţara mea. Aveţi? Eu nu mănânc decât rahat din ţara mea. Să nu credeţi că e o manifestare a patriotismului. Nu! Mai curând e o obişnuinţă.” Europa e, pe scurt, o lume în care nu mai există „acasă”, în care străinul rămâne, orice ar face, străin. O lume lipsită de compasiune, o lume devitalizată. Una în care nu te vindeci de traumele trecutului, ci ţi le adânceşti, realizând că, în fond, peste tot e la fel. Ceea ce nu te face să-ţi doreşti mai puţin acest altfel la fel...

Pentru ca totul să capete accente şi mai tensionate, acest monolog debitat cu sufletul la gură, care nu ocoleşte limbajul direct, disperat (mereu la locul lui, deloc strident) este un fel de discurs de adio, rostit la moartea tatălui; singurul fel posibil de discurs de adio... Rostit, sfâşietor, în momentul în care dispare până şi ultima legătură cu ţara de baştină. Ruptura devine definitivă, conştientizează personajul: ţara non-ţară, ţara hidoasă în care a copilărit, dar pe care nu o poate urî, pe care nu o poate smulge din sine, se dizolvă iremediabil odată cu moartea părintelui.

Ce îi rămâne tinerei, către ce se îndreaptă ea? Către Europa... Dar nu mai e vorba de acea Europa salvatoare, a plăsmuirilor frustrate, a dorinţelor din copilărie şi adolescenţă, ci de cea reală, pe care o cunoaşte atât de bine şi în care nu-şi găseşte locul: „Tata, trebuie, trebuie, trebuie să-ţi spun ceva. Eu nu pot să rămân aici. Mâine te vom îngropa. Iar poimâine mă întorc... la ea, tata... Fuck you, Europa! Fuck! Mergi pe stradă şi n-ai în ce da cu piciorul. E ca şi cum ai merge pe nisip fără să laşi urme. Într-o zi am să ajung să nu mai am umbră.” Altfel spus, într-o zi va ajunge să-şi piardă sufletul.

Iar ziua aceea nu e departe. 

Bogdan Creţu este conferenţiar universitar doctor la Catedra de Literatura română din cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea „Al.I. Cuza” Iaşi 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri