vineri, 29.03.2024
Yeonmi Park parcurge acum lumea şi îşi spune povestea. E o fiinţă fragilă, cu o figură de copil. Forţa ei stă însă în adevărul cuvintelor.
Se ştiu o serie de lucruri despre Coreea de Nord, chiar dacă dictatorii care îşi transmit puterea din tată în fiu menţin ţara într-o izolare cvasi-totală. Cu siguranţă însă că nu reuşim să percepem dezastrul la adevăratele lui dimensiuni. E de presupus, de aceea, că unii vor fi şocaţi citind zguduitoarea mărturie a unei tinere de abia 22 de ani, Yeonmi Park, care a evadat din infern când avea treisprezece ani şi jumătate şi care a devenit o celebră militantă pentru drepturile omului. Şi-a povestit viaţa într-o carte tradusă în româneşte sub titlul Drumul către libertate (editura Polirom, 2015). Familia lui Yeonmi (părinţii şi Eunmi, sora mai mare) trăia în Hyesan, un oraş la graniţa cu China, pe malul fluviului Yalu. Copilăria fetei coincide cu marea foamete de la mijlocul anilor ’90; nu se cunoaşte nici astăzi cu precizie numărul morţilor, estimările variază între 1,5 şi 3 milioane de victime. Micuţa Yeonmi nu ştie cum arată laptele, portocalele, strugurii sau căpşunele; pe masa familiei abia de se adună câteva mâini de orez, surorile învaţă să se hrănească cu plante, rădăcini, să prindă lăcuste şi libelule (acestea din urmă adevărate delicatese). Spectacolul subnutriţiei face parte din cotidian, hrana devine o cumplită obsesie, de care fata se va elibera mult mai târziu. Se adaugă şi alte „binefaceri” ale socialismului multilateral dezvoltat, tăierile de curent spre exemplu, sau lipsa cronică a unor articole de elementară necesitate, cum ar fi sfoara ori pânza de sac, ca să nu mai spunem că şamponul sau pasta de dinţi sunt produse de lux. În 2002, ne spune autoarea, salariul mediu al unui muncitor era echivalentul a 2 dolari, la cursul de schimb neoficial. Îndoctrinarea, în schimb, funcţionează din plin. Până şi problemele de aritmetică din manualele pentru clasele primare sunt „politizate”, biografiile „marilor conducători” Kim Ir Sen şi Kim Jong Il erau lecturi obligatorii (locul lor a fost luat acum de Kim Jong Un), toată lumea participă la şedinţe săptămânale de învăţământ politic şi de autocritică; regimul a impus o dictatură pe care cineva a numit-o „emoţională”, întrucât statul induce şi controlează reacţiile emoţionale ale fiecărui individ. Şi, bineînţeles, toată lumea supraveghează pe toată lumea, teama se insinuează pretutindeni, delaţiunea e prezentată drept o nobilă îndatorire civică; mama o învaţă pe micuţa Yeonmi să nu vorbească nici măcar în şoaptă, pentru că ar putea-o auzi „păsările şi şoarecii”.
Dacă familia supravieţuieşte pe timpul foametei este pentru că tatăl face, la fel ca alţi coreeni mai întreprinzători, bişniţă. Piaţa neagră înfloreşte, iar tatăl lui Yeonmi are marele avantaj de a locui într-un oraş aflat la doi paşi de China, de unde pot fi aduse fel de fel de obiecte tentante, precum videouri, haine, poşete ”Chanel” (evident, contrafăcute) etc. Regimul tolerează, cel puţin până la un punct, piaţa neagră, iar Yeonmi declară în mai multe rânduri că ea aparţine unei generaţii care ar putea fi etichetată drept „generaţia talcioc”. Videourile reprezentau o mare tentaţie, fapt deloc de mirare într-o ţară unde aparatele de radio şi televizoarele erau vândute populaţiei sigilate (!), în aşa fel încât oamenii să nu poată avea acces decât la posturile şi canalele aprobate de stat. Lansându-se în afaceri mai riscante, tatăl lui Yeonmi este prins, arestat şi condamnat la închisoare. Va ieşi de la „reeducare” cu sănătatea ruinată.
În aceste condiţii, nu e de mirare că, prin contrast, China apare ca un tărâm al libertăţii şi mai ales al abundenţei. Tentaţia era mare pentru locuitorii din Hyesan, care n-aveau decât să traverseze iarna (ce durează cinci-şase luni) fluviul îngheţat. Punctul terminus al evadării e, fireşte, Coreea de Sud. Prima pleacă sora cea mare, o urmează curând mama şi Yeonmi. Dar nu grănicerii nord-coreeni şi cei chinezi reprezintă primejdia cea mai redutabilă. De trecerea clandestină a frontierei se ocupă reţele întregi care fac de fapt trafic de persoane. Yeonmi ajunge în China în martie 2007 dar abia doi ani mai târziu, după un ocol prin Mongolia şi deşertul Gobi, va ateriza pe aeroportul din Seul. Perioada petrecută în China e un coşmar. În Coreea de Sud Yeonmi învaţă să fie liberă, proces anevoios, deoarece trebuie să se dezbare de toate automatismele impuse de gândirea prefabricată. O ajută mult lecturile, iar Ferma animalelora lui Orwell e o revelaţie, căci vede acolo o parabolă a lumii în care trăise până atunci. Înţelege că nu poate fi liberă decât dacă îşi asumă trecutul şi dacă spune tot adevărul. Se decide totodată să arate lumii întregi absurditatea şi ticăloşia unui regim care îşi îndobitoceşte cetăţenii, dar fabrică bomba atomică, la ordinele unui dictator megaloman şi dement.
O carte-document excepţională. Yeonmi Park parcurge acum lumea şi îşi spune povestea. E o fiinţă fragilă, cu o figură de copil. Forţa ei stă însă în adevărul cuvintelor.
Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea “Al. I. Cuza”, critic literar şi scriitor
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Cum e să lucrezi într-o universitate (şi să participi la alegeri)
Ghici cine este blondina din acest tandem liberal indestructibil?
Publicitatea convenției matrimoniale și modificarea acesteia
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |