Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Fragilitatea vanităţii

GALERIE
Tiberiu Brailean200
  • Tiberiu Brailean200
- +

Nu poţi lupta eficient împotriva dezordinii, a arbitrariului şi incertitudinii, a umilinţei chiar, decât nemaifiind fragil, câştigând în putere prin ridicarea spiritului şi ancorarea sau reancorarea la o forţă superioară, la Sursă dacă se poate.

Economiştii noştri puri şi duri (mai mult duri) se forţează cu o pasiune demnă de o cauză mai bună să extragă reflecţia economică din sfera culturii, a spiritualităţii în general, şi să facă din ea un soi de ştiinţă pozitivă, un set de lecţii tocmai bun pentru o şcoală profesională. Cu cât eşti mai îngust în gândire, mai ”specialist”, parcelând şi reparcelând câmpul cunoaşterii, cu atât eşti mai apreciat. Dacă eşti şi suficient de obedient, ţi se dau funcţii, ţi se dau bani, onoruri, mergi la şedinţe, îţi spui ”opinia”, te întorci de la şedinţe cu aer aferat, iei decizii, ridici tonul, eşti cineva.

E suficient să fi citit doi-trei autori şi să citezi ”din memorie”, nu trebuie să ai operă, e suficient să faci ”cercetare”, să descoperi ”capitalul uman”, fiscalitatea, întreprinderea virtuală şi multe alte lucruri prea pline de sens. Dacă te exprimi corect se va spune că ai devenit prea liric şi că trădezi ştiinţa. Astfel, omul este tratat unilateral, unidimensional, înţeles doar ca un fel de sclav al simţurilor cele mai grosiere, egoist, mercantil şi materialist. Scopul său în viaţă nu ar fi decât împlinirea materială, de unde un adevărat cult al averii, puterii şi plăcerii, noii viţei de aur la care se închină adepţii acestui economism, care - în fond - nu reprezintă altceva, decât o formă alterată de viciere a gândirii.

De ce să producem propriile idei, dacă le putem prelua pe ale altora, clamând apoi sus şi tare cum că o formă mai înaltă de ştiinţă nici nu poate ca să existe? Dacă băgăm şi o notă ideologică, devenim subit şi mai prestigioşi, se cheamă că aparţinem unei familii de spirite care deţine chiar monopolul adevărului. Mulţi vor crede că noi chiar suntem ceea ce pretindem, când - de fapt - nu e vorba decât de cabotinism. Să stăm deci cât mai departe de cultura autentică, într-o formă de autism intelectual, să nu ne lăsăm pângăriţi de marile idei, de alte ştiinţe, care nu constituie decât nişte rătăciri regretabile, iar dialogul interdisciplinar nu poate fi decât o formă de snobism, ca să nu mai vorbim despre transdisciplinaritate, care e treaba nefârtatelui ce vrea să ne corupă. Trebuie să descriem până ameţim câte un copac, nu cumva să intuiască cineva pădurea, unitatea cunoaşterii, sau măcar un pâlc rotund. Nu îi lăsăm. Avem şi noi faliţii noştri. Avem tăria conştienţei falsităţii propriilor prezumţii. Era să scriu conştiinţă, dar nu e cazul.

Asta a făcut din noi modernitatea şi spiritul său cartezian. Filosoful Ştefan Afloroaie spunea că, la limită, el nici nu are nevoie de discipline şi cred că avea dreptate. Gândirea trebuie să fie liberă, eliberată de canoane şi de citatele unor defuncţi din epoci mai mult sau mai puţin victoriene. Or, nouă ni se cere să ştim cât mai multe despre câte un copac, cel mai adesea un biet pădureţ, şi nimic despre pădure, despre aerul eterat şi perspectivele himalayene. Există o formă de tiranie economică, în teorie şi în practică, care ne impune şi ne învaţă cum să ne îndepărtăm cât mai mult de noi, de sufletul nostru. Este o formulă lipsită de suflet şi bazată pe calcule reci, tehnicism, cantitativism şi stimularea instinctelor primare. De-aceea mor civilizaţii, pentru că se distruge creativitatea atât de specifică omului şi entuziasmul inovaţiilor care mână istoria înainte. Cui pasă? Doar ştim că merge şi aşa...

Într-adevăr suntem nu un popor, cum spunea Ana Blandiana, ci o populaţie vegetală, extrem de dezbinată încă de pe vremea lui Herodot şi căreia individualismul metodologic i-a dat lovitura de graţie. Productivitatea muncii în Germania creşte tocmai datorită spiritului lor comunitar, a capacităţii de a se organiza şi a lucra în echipă. Acelaşi indicator justifică lipsa noastră de performanţă instituţională. Săraci, dar fuduli. Am văzut un film excelent cu Al Pacino, ”Pactul cu diavolul” se chema, în care acest actor fabulos perorează peste zece minute despre ce-i place lui, nefârtatelui, mai mult la rasa umană, şi anume vanitatea. De aceasta se foloseşte cel mai mult atunci când ne manipulează. Dacă mă uit în jur cu adevărat asta văd, alături de diverse forme de orgoliu şi de egoism. E cauza tuturor relelor.

Ei bine, există o formă extrem de perfidă de vanitate academică ce face ravagii în instituţiile de acest tip, le descalifică moral. Lovituri perverse te pândesc la tot pasul, atât de bine camuflate încât nici nu ştii de unde vin. Soluţia e să fii modest şi să înghiţi ce ţi se serveşte. Laboratoarele vanităţilor inter-potenţate pregătesc mereu felurite surprize. Am citit ultima carte a lui Nassim Nicholas Taleb, intitulată inspirat Antifragil. Într-adevăr nu poţi lupta eficient împotriva dezordinii, a arbitrariului şi incertitudinii, a umilinţei chiar, decât nemaifiind fragil, câştigând în putere prin ridicarea spiritului şi ancorarea sau reancorarea la o forţă superioară, la Sursă dacă se poate.

Atunci perspectivele se schimbă, reuşeşti să te sustragi micimilor cotidiene şi să-ţi vezi de drumul tău. Mi-e milă de cei care fac rău, nu ştiu ce fac şi ce îi aşteaptă. Căci roata se învârte şi nimeni nu are putere pe vecie. Ni se dă aşa câte o porţie de putere, mai mare sau mai mică, pentru a demonstra tuturor cine suntem de fapt şi pe cine slujim. Şi noi ne aruncăm ca berbecii asupra semenilor, în loc să construim ceva, să lăsăm ceva în urmă. Ne pierdem vremea şi sufletele cu fel de fel de manevre şi antimanevre, care mai de care mai găunoase, creând tensiuni inutile cu care parcă ne hrănim, când se poate convieţui frumos, cu respect şi chiar prietenie. Dar astea sunt hrana Binelui. Răul se hrăneşte cu răutăţi.

Tiberiu Brăilean este profesor universitar doctor la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor din cadrul Universităţii “Al.I. Cuza” Iaşi

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri