Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Glose la unirea Basarabiei (VI)

GALERIE
mihai dorin
  • mihai dorin
- +

Evoluţia Basarabiei spre unirea cu România, la 27 martie 1918 nu a fost şi nu putea să fie simplă, din motive asupra cărora am stăruit în episoadele anterioare. Provincia a trecut prin chinurile facerii, având în vedere complexitatea problemelor ei. 

Cred că nici nu ar fi fost de dorit ca totul să se fi făcut dintr-o suflare, într-un elan patriotic. Istoria nu e frumoasă precum eroina din România revoluţionară a lui D. Rosenthal. Să nu amestecăm planurile: una este imaginea sublimă, reţinută de artişti (care au rolul lor, pe care nu doresc să-l minimalizez) şi alta e realitatea crudă a faptelor. Nici la Alba Iulia ori la Cernăuţi faptele nu au decurs linear. Viaţa e infinit mai complexă şi mai asimetrică decât geometria formelor pure. Iată faptele. La finele lui 1917, în Basarabia s-a instituit anarhia şi violenţa, generate de prezenţa masivă a trupelor ruseşti care se retrăgeau de pe frontul românesc. Anarhia militarilor a contagiat mulţi localnici, care li s-au asociat. Ţăranii au fost atraşi în aceste acţiuni de îndemnul Guvernului bolşevic de la Petrograd de a se împroprietări pe bunuri şi pământuri. Jafurile şi crimele se ţineau lanţ, în vreme ce autoritatea Sfatului Ţării şi a plăpândelor trupe moldoveneşti fidele erau insuficiente pentru a face faţă situaţiei. Soluţia politică de moment a fost proclamarea, la 2 decembrie 1917 a Republicii Democrate Moldoveneşti. Puterea legislativă în noul stat era preluată de Sfatul Ţării, iar cea executivă de Consiliul Directorilor Generali (Guvernul). Confruntările dintre trupele ruseşti ale generalului Scerbacev şi cele Roşii au complicat situaţia şi i-au obligat pe liderii basarabeni să negocieze o soluţie salvatoare cu România şi Antanta. Cu însărcinare din partea Sfatului Ţării, Ion Pelivan şi Vladimir Cristi au sosit la Iaşi, solicitând sprijin pentru a stopa anarhia. Ambasadorii statelor din Antantă, dar şi generalul Berthelot au fost însă rezervaţi. Concomitent, Guvernul ucrainean făcea presiuni pentru ocuparea Basarabiei. În noua situaţie, Guvernul basarabean a solicitat celui român de la Iaşi trimiterea de urgenţă a unui "regiment ardelenesc”. Va fi expediat un batalion, care nu putea însă face faţă situaţiei. La 26 decembrie 1917, Guvernul basarabean a cerut sprijin Armatei române pentru a stabiliza situaţia. Aşa cum era de aşteptat, reprezentanţii partidelor proruseşti din Sfatul Ţării au protestat. Din fericire, s-au dezis de acţiunea lor reprezentanţii grupului ţărănesc şi chiar cei ai minorităţilor.

Evenimentele au luat o întorsătură şi mai dramatică, o dată cu organizarea unui Comitet bolşevic la Chişinău, cunoscut sub numele de Frontotdel. Cu sprijinul trupelor ruseşti bolşevizate, acesta a încercat să preia controlul asupra Basarabiei. Prima masură luată a fost aceea de a lichida organele de conducere legitime ale ţării, instituind un tribunal extraordinar, însărcinat cu judecarea fruntaşilor proromâni. S-au pronunţat condamnări la moarte împotriva lui Ion Pelivan, Ion Inculeţ şi a altor lideri basarabeni, din fericire neexecutate. Alte două intervenţii pe lângă Guvernul Român de la Iaşi, s-au finalizat cu trecerea Prutului de către Armata Română, pentru a salva populaţia şi autorităţile de starea generală de anarhie. În zilele de 13 şi 14 ianuarie 1918, Armata Română a intrat în Chişinău. Din acest moment, faptele se precipită. La 24 ianuarie 1918, Sfatul Ţării proclama independenţa Republicii Democrate Moldoveneşti, iar pe Ion Inculeţ preşedinte. Tânăra republică va exista până la 27 martie, când Sfatul Ţării a votat unirea condiţionată a Basarabiei cu România. Din cei 125 de deputaţi au votat pentru unire 86, 3 împotrivă, iar 36 s-au abţinut. Mult comentatele condiţii ale Sfatului Ţării, ce aveau să fie curând retrase vizau înfăptuirea unor reforme democratice şi garantarea identităţii provinciei.

Istoria se precipită adesea, punând oamenii în situaţii greu de gestionat. Unii, de regulă puţini, dar binemeritând preţuirea urmaşilor, reuşesc să capteze timpul şi să-i dea sens. Apoi vremurile se schimbă din nou, făcând loc altor personaje, în vreme ce cârtitorii, nu lipsiţi de inteligenţă, dar eliptici de caracter lansează "bombe” compromiţătoare. Aşa a făcut C. Argetoianu, adică unul din cele mai controversate personaje politice interbelice, emblema perpetuă a "fripturismului”, cum se numea pe atunci traseismul politic. E reputat pentru inteligenţa, cinismul şi avalanşa de acuzaţii la adresa inamicilor lui politici. Putem să-l credităm, atunci când afirmă că Ion Incluleţ a fost cumpărat pentru a vota unirea cu România? E cel mai puţin credibil dintre toţi memorialiştii din epocă. În plus, e şi cea mai detestabilă figură politică interbelică. Istoricul e obligat să fie prudent atunci când cerne faptele şi informaţiile. Judecata lui trebuie să fie matură şi dreaptă. Aceasta trebuie să se plaseze deasupra vacarmului din epocă, nu să dea credit ipotetic unei surse îndoielnice. Chiar dacă satisface aşteptările unora, ori îi aduce popularitate. Cu un singur argument nu se poate construi nici o ipoteză, darămite credita un adevăr. Recursul la logica argumentaţiei ne obligă la aceasta: un singur argument e nul. De ce să-l acuzăm pe Inculeţ, în temeiul unei bârfe bine plasate? Şi pentru ce cauză, dacă-mi e permis?

În faţa faptelor compromiţătoare, istoricul are, de regulă, trei opţiuni: 1 să relateze totul, de dragul adevărului; 2 să nu relateze nimic, de dragul interesului de a proteja o imagine împământenită; 3 să relateze cu înţelepciune, de dragul deontologiei profesiei şi a comandamentelor timpului. Pe marginea acestui subiect se poate glosa cu folos, înclin să cred. Doar istoriografia e hermeneutică. Poate cu alt prilej.

Până atunci, să mai amintim: atâţia oameni demni şi curajoşi din Basarabia au inclinat balanţa istoriei, la 1918 şi în anii ce au urmat. Apoi au fost vânaţi de ruşi şi de comunişti, duşi în Siberia ori în Gulagul românesc. Ion Inculeţ a murit "la timp”, ca să nu trăiască experienţa umilinţei. Dar Ion Pelivan a murit în închisoarea elitelor politice româneşti de la Sighet, alături de Iuliu Maniu şi Gheorghe Brătianu. Dacă este să ne amintim fie şi numai de aceste cazuri şi tot merită să fim mult mai exigenţi atunci când găsim informaţii seducătoare şi să fim prudenţi atunci când construim sofisme interpretative, de genul: "nu mi se pare de necrezut această informaţie punctuală a lui Argetoianu”. Cu acest tip de raţionament putem credita absolut orice în istorie. Şi e păcat. Sugerez un alt raţionament: faptul că a existat corupţie în viaţa politică modernă românească (corupţia însoţeşte, de regulă democraţiile tinere, nu doar din Balcani, dar şi de pe meridiane mult mai bine plasate etic şi moral) nu îndreptăţeşte prezumţia de vinovăţie a lui Inculeţ, în temeiul unei singure "surse”. Să spunem, alături de logicieni că realitatea corupţiei este "genul proxim”. Dar mai există şi "diferenţa specifică”; în cazul de faţă Inculeţ şi dreptul său de a nu fi incriminat fără probe certe.

Peste doi ani se va împlini un secol de la înfăptuirea României Reîntregite. Poate îi vom aniversa şi ne vom aduce aminte de cei din 1918. Sau poate nu vom fi demni de lecţia lor. Nu ştiu. Ceea ce ştiu sigur este că istoricii ruşi şi unguri se vor înfrăţi să conteste semnificaţia românească a faptelor, plasându-le în derizoriu. Sigur, C. Argetoianu, dar şi unii istorici români vor fi citaţi cu aplicaţie. Pentru "veridicitatea” spectacolului.

Mihai Dorin este istoric şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri