Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Grecia, euro şi austeritatea

GALERIE
sorin cucerai
  • sorin cucerai
- +

În actualul conflict dintre guvernul Syriza şi Troică este vorba, în primul rând, de soarta actualului model al monedei euro. În subsidiar, e vorba de distrugerea tuturor plaselor de siguranţă de care mai beneficiază cetăţenii greci, deci de adoptarea unui model neoliberal pur şi dur - şi, în fine, de transformarea Greciei într-o simplă piaţă de consum.

Hai să încercăm să lămurim câteva lucruri. Datoria suverană a Greciei este de 320 de miliarde de euro. PIB-ul Uniunii Europene este de 13,4 trilioane de euro. Cu alte cuvinte, datoria pe care statul grec o are faţă de restul lumii (inclusiv datoria care face obiectul recentelor disensiuni) reprezintă 2,5% din PIB-ul din 2014 al Uniunii Europene. Adică fix nimic. Zero.

Luaţi datoria Greciei, eşalonaţi-o pe 10 ani şi „povara” stingerii ei ajunge la 0,25% din PIB-ul anual al UE (de fapt procentul e mai mic, fiindcă PIB-ul UE creşte de la an la an). Cam cât banii de ţigări ai eurocraţilor.

Pe scurt, în criza grecească NU a fost niciun moment vorba despre bani - şi nu are cum să fie vorba despre bani, în ciuda propagandei. Dar atunci despre ce este vorba?

La nivel fundamental, este vorba despre euro. Euro este o monedă construită astfel încât să susţină economiile care trăiesc şi cresc din export. Doar cu o astfel de monedă a ajuns Germania „motorul economic” al Uniunii.

Dacă euro era construit altfel, e posibil ca azi să fi vorbit despre criza germană, nu despre cea grecească. E ca la alegerile parlamentare: în funcţie de sistemul de vot adoptat, rezultatul alegerilor e diferit.

Şi atâta vreme cât euro va rămâne construit ca o monedă care să susţină ţările exportatoare din UE, celelalte economii pot intra oricând în criză. Azi vorbim de Grecia, dar la fel de bine am fi putut vorbi de Italia, de Spania, de Portugalia, sau chiar de Franţa.

Problema e cunoscută cel puţin din 2010, când a devenit limpede că ţările europene care intră în criză o fac din cauza monedei euro, care nu e construită astfel încât să susţină tipul lor de economie. Dar, deşi e cunoscută, nimeni nu a discutat până în prezent posibile soluţii.

Uitaţi-vă puţin pe procentul exporturilor din PIB: Germania - aproape 46%. În schimb, Grecia - 30%; Franţa - 28%; Italia - 28,5%; Portugalia - 39%; Spania - 31,5%.

Singura ţară care a ieşit din criză urmând modelul impus de Troică e Irlanda, cu un procent al exporturilor din PIB de 105%, deci o ţară cu o economie profund diferită de cea a ţărilor din Sudul Europei.

Cu alte cuvinte, Troica impune ca normă un accident istoric - soluţia găsită de Germania pentru a putea acoperi costul exorbitant al reunificării. Şi încearcă să transforme, prin intermediul monedei euro construită într-un anume fel, economiile statelor membre UE după modelul actual al economiei germane. Ceea ce e profund discutabil şi din punct de vedere moral, şi din punct de vedere economic.

Actualul guvern al Greciei - şi aici nu mă interesează culoarea lui ideologică - încearcă să pună în discuţie tocmai acest model al monedei europene. Grecia nu vrea să renunţe la euro - guvernul Syriza a anunţat asta în repetate rânduri. Dimpotrivă, vrea să rămână în zona euro - dar să schimbe modul de funcţionare al monedei euro.

Pe fond - şi dincolo de orice propagandă, din orice parte ar veni ea - despre asta e vorba în actualul conflict dintre Grecia şi Troică. Şansele ca Grecia să câştige acest război sunt, în prezent, foarte mici. Dar războiul ăsta interesează toate statele UE, membre sau nemembre în zona euro. Pentru că abia o monedă euro reformată ar putea să facă faţă diferenţelor structurale dintre economiile statelor UE, astfel încât toate aceste state să se poată dezvolta, iar crizele interne să poată fi evitate.

Pentru comparaţie, dolarul nu e construit ca monedă după modelul economic al statului New York, de exemplu, astfel încât toate celelalte state din federaţie să fie obligate să încerce să reproducă acelaşi model economic, indiferent dacă pot sau nu (iar dacă nu pot, să fie tratate ca state-paria).

Pentru ca uniunea monetară să devină una veritabilă, moneda euro trebuie reformată fundamental, astfel încât să poată ajuta la dezvoltarea tuturor tipurilor de economii din Uniunea Europeană. Altfel, criza pe care o vedem azi în Grecia se va repeta - nu doar în Grecia, ci şi în alte state (inclusiv în România, dacă va adopta moneda euro în actuala ei formă).

Dar asta nu e tot. Dincolo de acest nivel fundamental al problemei, despre care cel puţin în România nu se prea vorbeşte, cererile Troicii faţă de Grecia sunt discutabile şi din alt punct de vedere.

Fireşte, unele dintre cerinţe sunt perfect rezonabile şi dezirabile: cele legate de anticorupţie şi de profesionalizarea managementului public, sau cele legate de scăderea cheltuielilor militare.

Altele, în schimb, sunt dezastruoase: creşterea TVA de la 13% la 23%, care ar afecta disproporţionat persoanele cu venituri mici, scăderea nivelului de la care sunt impozitate veniturile (la fel), reforma sistemului de pensii, care îi afectează în principal pe cei cu pensii mici, anularea subvenţiilor la benzină şi la motorină acordate fermierilor şi impozitarea veniturilor fermierilor, ceea ce, la actualul nivel de dezvoltare, practic ar distruge agricultura Greciei.

Astfel de măsuri sunt dezastruoase în orice context, dar ele sunt cu atât mai nocive cu cât ar trebui să fie aplicate unei populaţii deja vulnerabilizate masiv. Pe scurt, măsurile astea ar fi atât de apăsat pro-ciclice încât criza s-ar adânci, iar suferinţele grecilor de rând, deja mari, ar deveni cumplite.

Niciun guvern responsabil, indiferent de ideologia care l-ar anima, n-ar putea să adopte asemenea măsuri, aşa încât opoziţia guvernului Syriza la dictatul Troicii este nu doar perfect inteligibilă, ci şi demnă de a fi sprijinită.

În fine, mai avem şi problema privatizărilor. Troica impune Greciei privatizarea aeroporturilor regionale, privatizarea porturilor Pireu şi Salonic - şi, ca să nu fie niciun dubiu cu privire la interesele cui sunt în joc, privatizarea sistemului energetic. Dacă ar accepta aşa ceva, Grecia ar deveni o simplă piaţă de desfacere, cam ca România.

Ca să rezum: în actualul conflict dintre guvernul Syriza şi Troică este vorba, în primul rând, de soarta actualului model al monedei euro. În subsidiar, e vorba de distrugerea tuturor plaselor de siguranţă de care mai beneficiază cetăţenii greci, deci de adoptarea unui model neoliberal pur şi dur - şi, în fine, de transformarea Greciei într-o simplă piaţă de consum.

Fără supărare, dar dacă astea sunt mizele nu am cum să nu fiu de partea Syrizei.

Sorin Cucerai este traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri