Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Înaintea cursei: mulţi participanţi, o favorită (II)

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Se ştie foarte bine că nu majoritatea populară este condiţia victoriei, întrucât sistemul sistemul american premiază victoriile la nivel de state.

Am sugerat, în textul de săptămâna trecută, că publicul din ţara noastră va urmări cu mare atenţie, şi de data aceasta, competiţia electorală din SUA. Votul din noiembrie 2016 este doar ultimul act dintr-un spectacol grandios ce include alegeri „primare” (în interiorul partidelor) pentru toate funcţiile puse în joc: preşedinte, o treime dintre membrii Senatului, membrii Camerei Reprezentanţilor, numeroşi guvernatori.

Referindu-ne strict la campania prezidenţială, asistăm la o situaţie bizară. D-na Hillary Clinton va defila, probabil, fără prea multă opoziţie în cursa din interiorul Partidului Democrat. De partea cealaltă, la Republicani, competiţia este mai echilibrată şi mai interesantă ca niciodată, pentru că există mulţi candidaţi semnificativi, iar între ei există diferenţe notabile.

Arareori a fost atât de mare contrastul între tiparele dezbaterii interne, în cele două partide. Situaţia din tabăra măgarului (Democraţii) seamănă mai degrabă cu cea în care un preşedinte în funcţie candidează pentru un nou mandat. Doar atunci se întâmplă ca favoritul să fie atât de puţin ameninţat în alegerile primare.

Candidatura d-nei Clinton pare să se înscrie în această logică, deşi ea nu este preşedinte în funcţie, A fost, însă, deja încoronată (neoficial) de partid. În mod normal, ar trebui să ne aşteptăm ca pretendenţii cu greutate să aştepte o şansă viitoare, întrucât rebelii ar putea fi  sancţionaţi de activişti, de susţinători şi - evident - de finanţatori. Unii dintre cei ce vor intra, totuşi, în cursă s-ar putea gândi mai degrabă la edificarea unei platforme pentru viitor sau la îmbunătăţirea şanselor de a câştiga alte bătălii, cum ar fi cea pentru Senat sau pentru funcţia de guvernator. În mod normal, ei vor fi avertizaţi de elitele partidului să nu ducă o campanie care să dăuneze candidatului-vedetă, în confruntarea din toamnă cu partidul advers. Dacă se întâmplă ceva care să compromită încă dintr-o fază timpurie campania favoritei, granzii partidului s-ar putea orienta spre unul dintre ei, dar mult mai probabil ar fi ca ei să facă apel la un politician cu greutate ce se menţine în rezervă - o  variantă de ultimă instanţă ar putea fi Elizabeth Warren, senator extrem de popular în mediile de stânga. Dar probabilitatea ca un astfel de scenariu să se materializeze este foarte redusă: Hillary Clinton se îndreaptă către învestitură.

Pe de altă parte, în tabăra elefantului (Republicanii) situaţia este tot extrem de bizară, dar din alte motive. Mulţimea de candidaţi şi echilibrul existent - deocamdată - între ei ne duc cu gândul mai degrabă la situaţia unui partid care a exercitat două mandate la Casa Albă, iar acum revine la modelul competiţiei, după opt ani de aliniere în spatele unui şef necontestat. Cu alte cuvinte, ceea ce observăm acum la Republicani ar fi fost absolut explicabil dacă s-ar fi produs de cealaltă parte a baricadei. Dar, pentru o formaţiune care a pierdut două bătălii prezidenţiale consecutive, ar fi fost de aşteptat ca opţiunile să fie ceva mai bine conturate, ca plutonul să aibă deja doi-trei lideri mai detaşaţi în sondajele de opinie.

N-ar fi deloc exclus ca apropierea startului oficial al campaniei să ducă la o asemenea decantare. Acum, însă, părem a asista la două competiţii desfăşurate simultan, menite să desemneze campionul tradiţionaliştilor şi pe cel al radicalilor, ambii urmând a se înfrunta într-un turnir gigantic, undeva spre luna martie sau aprilie a anului viitor. Între timp, activiştii şi simpatizanţii rămân cu întrebarea dacă eforturile candidaţilor de a-şi depăşi colegii se vor dovedi un antrenament bun sau o capcană periculoasă în perspectiva bătăliei adevărate, din noiembrie 2016.

Nici acest text, nici cel de săptămâna trecută nu au reprezentat încercări de prognoză. Dar nu se poate igonra faptul că sondajele de opinie indică o majoritate clară a d-nei Clinton în confruntarea cu oricare dintre potenţialii săi rivali Republicani. Se ştie foarte bine că nu majoritatea populară este condiţia victoriei, întrucât sistemul sistemul american premiază victoriile la nivel de state. Despre asemenea chestiuni vom găsi timp să vorbim, probabil, anul viitor. Ceea ce este interesant, totuşi, este să fixăm un punct de pornire. Hillary Clinton porneşte cu toate avantajele, dar şi cu toate dezavantajele favoritului. În general, este foarte confortabil să conduci într-o bătălie politică, dar există şi reversul medaliei. Contracandidatul tău începe să fie asociat substantivelor şi verbelor care trimit la urcare, remontare, ofensivă, iniţiativă. Dacă mai adăugăm şi predilecţia publicului american pentru nou-veniţi sau uzura d-nei Clinton, după mai bine de două decenii petrecute sub lumina reflectoarelor, anul 2016 ar trebui să ne ofere o competiţie interesantă şi - aşa cum am încercat să sugerez - puţin bizară.  

Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii "Mihail Kogălniceanu” 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri