Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Cine ştie, totuşi, mă întreb în surdină, dacă asta nu e cumva marea noastră şansă: imobilitatea, înţepenirea într-o expectativă decerebrată, până istoria, te pomeneşti, se mai milostiveşte o dată...
Mică-mare teorie despre statul eşuat şi bovarismele noastre cele de toate zilele. Frumoasă pentru felul alambicat prin care le explică pe astea din urmă. Rezum cât pot de limpede. Este vorba, în linii mari, de gâlceava formelor cu fondul: există, spune Adrian Ciubotaru, „state care au ratat modernitatea” („Jurnal de Chişinău”, 22 mai 2015). De ce? Fiindcă modelul occidental a fost preluat şi fără discerntământ, dar şi fără o câtuşi de clar exprimată dorinţă de a-l implementa. De pregătire nu mai vorbim, că se subînţelege. Ce n-a prea făcut obiectul preocupărilor nici la început, nici mai încoace, când modelul - se vede bine - dă chix, a fost ceea ce s-ar putea numi drept rezistenţa fondului: o sumă de inerţii, deloc „educabile”, unele, şi care în cele din urmă şi-au spus cuvântul, şi-au impus forţa. Cam aşa s-ar explica mai plauzibil coada de peşte în care au ajuns modernizările prin Rusia ori - la alt pol - Siria: „... şi Siria, pe teritoriul căreia a apărut monstruosul Stat Islamic, şi Rusia, al cărei teritoriu se erodează acasă, dar se depune, în aluviuni, prin Crimeea şi Donbas, au ceva în comun: în ambele ţări, «statul modern» a fost gândit ca o modalitate de a învinge «formele» prin «fond». «Formele» fiind, după caz, strai, tatuaj, sau bijuterie pe trupul «sănătos» şi sufletul «intact» al naţiunii. Tocmai din acest motiv «formele» au fost concepute mereu ca «ambalaje», adică ceva de care te poţi dispensa şi nu ca ceva ce trebuie asimilat cu orice preţ (cum s-a întâmplat, pe vremuri, în Japonia sau cum se întâmplă acum în ţări ca România sau Bulgaria)”. Mă gândesc că dacă aş fi sacul cu bani cutare, din Occident ori America, mi-aş smulge, probabil, iţele de necaz. De un necaz crunt, greu cât istoria: să investeşti cu nemiluita în guri care doar declamau, fără a-şi fi apropriat măcar o iotă din precepte! O escrocherie căreia nu ştiu dacă îi poţi găsi un termen de comparaţie. Oricum, modelul - irigat generos (granturi, împrumuturi, donaţii etc. - o lungă şi deja penibilă listă de asiduităţi aruncat pe gura lupului) - nu doar că n-a prins (id est nu şi-a creat fondul), dar a început să joace un rol din ce în ce mai pernicios. Conceptele, altminteri bune, luminoase, garantând parcă funcţiunea, dau, din ce în ce mai vădit, un efect diametral celui scontat, Occidentul vădindu-se - ce bizar! - un agent al revolutului sau, mai rău, al unui soi de bovarism ce ne-ar putea măcina şi ultimul strat de identitate: „... ţările musulmane şi cele postsovietice nu au izbutit să construiască state moderne, dar nici nu şi-au păstrat statele tradiţionale. De unde şi tendinţa lor de a reveni la nişte modele de stat ideale, pe care şi homo islamicus, şi homo sovieticus le caută în trecutul îndepărtat, în spiritualitatea unei Epoci de Aur care nu a existat, de fapt, niciodată”.
Adică modelul occidental, acolo unde dă chix, se lasă drept corolar şi cu o buimăceală din care o să ieşim în turme, placizi ca toate bovinele şi numai buni de manevrat. Nu e o concluzie ce se impune, dar e una dintre multele plauzibile. E curios ce aplicabilitate are acest eşafodaj la condiţia noastră, deja bine debusolaţi, şi identitar, şi economic, şi cum vreţi. De România îşi mai leagă mântuirea poate liberalii lui Ghimpu, dar nici ei pe-un capăt, ca să bifăm măcar integritatea fenomenului, coerenţa lui, că tot ar fi ceva în ordine sociologică. Şi cred că nici de Rusia - la cotele de vehemenţă anterioare. Am vrea ceva, cum spune Adrian, rai colhoznic, dar până şi garda flatulentă a lui Voronin înţelege că epoca s-a călătorit fără de întoarcere. Altfel spus, nici să visăm prospectiv nu mai putem, istoria ne ţine în intervalul acesta aporetic ca într-o menghină: „... e tot mai greu să găseşti moldoveni încrezători în capacitatea lor de a construi, cu forţele proprii, un stat modern şi deci european. Şi asta în condiţiile în care se pare că nu vom avea niciodată consensul sau măcar majoritatea necesară pentru a face pasul decisiv spre Rusia sau spre România”. Cine ştie, totuşi, mă întreb în surdină, dacă asta nu e cumva marea noastră şansă: imobilitatea, înţepenirea într-o expectativă decerebrată, până istoria, te pomeneşti, se mai milostiveşte o dată...
Ghenadie Nicu este corespondentul "Ziarului de Iaşi” în Republica Moldova
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Discriminarea persoanelor cu chelie devine infracțiune în Franța
Liviu Dragnea a mai înființat o firmă. Domeniul-cheie în care fostul lider PSD vrea să facă bani
Un tânăr motociclist a murit după ce s-a izbit de un cap de pod la Chicerea
VIDEO Puștan de 12 ani, filmat conducând un BMW prin Verești/Suceava
Trei copii au ajuns la spital după ce un copac a căzut peste mașina în care se aflau
IMAGINEA ZILEI: fața occidentală a aeroportului Iași după ce s-a deschis marelui public
4,25 milioane de dolari pentru cel mai scump medicament din lume
Bulevardul Socola, închis pe jumătate. Pe unde au fost deviate autobuzele
VIDEO PRIMELE IMAGINI cu craterul format de prăbușirea dronei, la 8 km de Brăila
Prognoză meteo pentru luna aprilie: Temperaturi peste cele normale. În ce zone sunt anunțate ploi
Ciucă se gândește la o confruntare cu Ciolacu la alegerile prezidențiale
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |