Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Les nouveaux riches: generaţia orfană

GALERIE
sorin cucerai
  • sorin cucerai
- +

 La mine în cartier existau două parcuri mari, chiar mari de tot: unul al copiilor, cu locuri de joacă, terenuri de sport şi altele asemenea, şi unul zis „al câinilor”. Parcul copiilor există în continuare. Cel al câinilor, în schimb, a fost transformat încetul cu încetul în cartier de case şi mini-blocuri până n-a mai rămas nimic din el.

Ei bine, ieri m-am hotărât să merg într-o călătorie prin cartierul ăsta nou, să văd şi eu ce minunăţii au apărut pe locul fostului parc prin care chiuleam câteodată pe vremea răposatului dictator. Spre surprinderea mea, n-am putut vizita mai nimic. Noul mini-cartier e un fel de gated community compusă din mai multe gated communities. Nu există niciun fel de drum public, toate drumurile sunt private - şi închise accesului muritorilor de rând. Am avut dintr-o dată imaginea noii clase de mijloc, a celor care după 1990 au început brusc să câştige semnificativ mai bine decât părinţii lor (deocamdată nu voi discuta consecinţele psihologice ale unei astfel de rupturi). Ideea de paranoid entitlement urla la mine din toate părţile. Spaţiul era plin de afişe cu „proprietate privată” (ca şi când lucrul ăsta n-ar fi fost evident), cu afişe cu „nu parcaţi” (ba chiar cu „maşinile parcate ilegal aici vor fi ridicate”), cu nenumărate camere video de supraveghere. Întreg locul emana cât se poate de clar senzaţia de cetate asediată (frica de locuitorii blocurilor de primprejur), combinată cu ruptura netă dintre superiori (cei dinăuntru) şi inferiori (cei dinafară) - practic totul striga la mine „marş de-aici, intrusule!”. Orice umbră de spirit comunitar şi de bună vecinătate dispăruse cu desăvârşire.
Practic un mini-cartier din cartierul meu descrie spaţial ideologia noii clase de mijloc urbane de la noi, iar chestia asta mi s-a părut absolut înspăimântătoare. Şi deprimantă. Mă gândesc să organizez tururi în jurul mini-cartierului, ca să poată observa şi alţii punctul terminus al umanităţii şi motivul fundamental pentru care suntem subdezvoltaţi. Majoritatea locuitorilor mini-cartierului au studii superioare şi joburi prin corporaţii - sau sunt proprietari de firme. Nu au suficienţi bani încât să îşi construiască ceva în zonele de fiţe, dar au destui încât să cumpere un apartament construit de vreun dezvoltator în cartiere nu neapărat muncitoreşti, dar să le zicem mai puţin simpatice pentru snobi. Probabil că cei mai mulţi dintre ei încă plătesc la bancă rate pentru ce-au cumpărat. Casele nu sunt urâte, după cum nu sunt nici frumoase. Ideea nu e că ar fi persoane  cu gust îndoielnic, ci că au preferat să cumpere într-o gated community în interiorul unui cartier mai mare - iar preferinţa asta le dezvăluie credinţele profunde.
Cum „nouveaux riches” înseamnă „cei care au făcut bani în timpul vieţii lor, nu i-au moştenit de la generaţiile anterioare”, din punct de vedere tehnic asta e definiţia actualei clase de mijloc urbane din România, fiindcă din comunism noi am ieşit cel mult mic burghezi. Cât despre ruptura materială dintre părinţi şi copii (în avantajul copiilor), ea nu e de glumă, fiindcă tocmai ea generează sentimentul de entitlement, de „meritocraţie” - dar şi frica de ceilalţi, care nu au reuşit saltul ăsta (şi care sunt mulţi). Practic cei din clasa noastră de mijloc s-au trezit (statistic vorbind) în faţa unei realităţi pe care ei o descopereau primii (fiind primii bogaţi, în sensul de „semnificativ mai bogaţi decât părinţii lor şi decât cei din generaţia părinţilor lor”) şi care li se părea, inclusiv din cauza asta, una foarte fragilă. De aici şi excesele ideologice: absolutizarea proprietăţii private, a „meritului”, şi frica amestecată cu dispreţ faţă de „vulg” (din care s-au desprins recent, iar părinţii lor sunt, pentru ei, o imagine vie şi constantă a acestei desprinderi).
Mai înainte de a-i înjura, de a-i eticheta şi aşa mai departe, cred că oamenii ăştia au nevoie de consiliere psihologică: sunt prima generaţie aruncată într-o lume fără părinţi (metaforic vorbind), deci cumva sunt un fel de orfani speriaţi. Altfel, lucrurile se vor regla de la sine în 2-3 generaţii: copiii copiilor lor vor beneficia de experienţa de viaţă a două generaţii la nivel de middle class şi vor fi mult mai relaxaţi (deci mai incluzivi). Ei vor avea avantajul imens de a nu fi „orfani”, de a nu fi primii puşi într-o anumită situaţie. Până atunci însă, frica va fi prevalentă. Frica şi dorinţa de a se închide, de a se ascunde - combinată cu dorinţa de a-şi afirma reuşita prin opoziţie (deci tot prin secesiune). Cum am zis, paranoid entitlement.
 
Sorin Cucerai este traducător şi publicist 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri