Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Procesul de diversificare a ofertei culturale este însă unul fundamental atunci când e luată în discuţie o candidatură a unui oraş şi acest gen de manifestări, care implică prezenţa directă a cetăţenilor în actul artistic sau care pun în evidenţă oraşul, cu spaţiile sale urbane obişnuite ca posibile locuri de desfăşurare a experimentelor artistice, pot fi, în cadrul unui dosar de candidatură, argumente mai importante decât manifestările culturale clasice.
City and Citizens este o axă de evaluare a dosarului de candidatură a unui oraş pentru a deveni Capitală Culturală Europeană care, în ciuda aparenţei de simplitate, este destul de greu de desluşit. Cum să faci, de fapt, ca locuitorii oraşului, cetăţeni europeni în principiu, să devină parte a ofertei culturale, o parte activă, implicată şi prezentă? Să fie, altfel spus, nu doar consumatorii actului cultural, ci şi o prezenţă vie, actori ai unui proces artistic în desfăşurare.
Secolul al XIX-lea a impus o profesionalizare a ofertei artistice pe genuri distincte şi, pentru prima oară, o adresabilitate mai largă, instituţionalizată. Reprezentaţiile artistice de salon, privat sau regal, au început să fie dezvoltate, cu program, în instituţii destinate unor astfel de producţii artistice. Opera, teatrul şi baletul, muzica simfonică au devenit specializări distincte ale artelor spectacolului care îşi găseau scena proprie şi publicul fidel. Ele au ajuns să fie astfel, într-un fel, o formă de cultură populară care se adresa, totuşi, oamenilor educaţi, dar care a început uşor să-şi depăşească graniţele sociale. Această specializare instituţională, devenită azi, mai mult sau mai puţin, un loc de regăsire al publicului educat sau snob, este puternic contestată de teoreticienii sau artiştii contemporani care clamează faptul că instituţionalizată fiind, această cultură este deja depăşită, vetustă, şi că viitorul îl reprezintă experimentele de graniţă care topesc frontierele dintre arte şi care provoacă publicul să devină partener al artistului, fie el artist vizual, muzician, dansator, cântăreţ sau performer. Chiar dacă rezolvările practice ale acestui parteneriat între creator şi public rămân încă disputate, ideea de a rupe graniţa dintre scenă şi stal este una importantă pentru producţiile artistice ale timpului nostru şi ea se regăseşte în conceptul strategiei culturale pentru următorul deceniu aprobată de Consiliul Local.
Publicul ieşean fiind, prin definiţie, unul conservator, încercările noastre de la Direcţia pentru Cultură din anii '90 de a contrabalansa oferta instituţională clasică cu evenimente alternative, mai up to date, de tipul Eurodans, Arta în stradă, AltFest sau Periferic-ul lui Matei Bejenaru, manifestări organizate în parteneriat cu Centrul Cultural Francez, au fost întâmpinate mai curând cu scepticism decât cu entuziasm sau, măcar, curiozitate. Procesul de diversificare a ofertei culturale este însă unul fundamental atunci când e luată în discuţie o candidatură a unui oraş şi acest gen de spectacole, care implică prezenţa directă a cetăţenilor în actul cultural, care pun în evidenţă oraşul, cu spaţiile sale urbane obişnuite ca posibile locuri de desfăşurare a experimentelor artistice, pot fi, în cadrul unui dosar de candidatură, argumente mai importante decât manifestările culturale clasice. Sibiul a dezvoltat, graţie lui Constantin Chiriac şi ca o prelungire a proiectului iniţial din 2007, cel mai amplu sistem de manifestări culturale în aer liber, în spaţii neconvenţionale, din toată ţara şi reprezintă, pentru România, un model de necontestat. În acest fel, oraşul devine în ansamblul lui o scenă ilustrând clar ce înseamnă axa City and Citizens.
Festivalul Internaţional al Educaţiei care s-a desfăşurat în ultimii trei ani la Iaşi, în organizarea Primăriei şi a Fundaţiei "Iaşi Capitală Europeană a Culturii" a încercat să dezvolte această perspectivă alături de manifestările culturale complexe care sunt organizate de Sărbătorile Iaşului, constituind unul dintre pilonii de dezvoltare a ofertei noastre culturale pe această direcţie. Controversat de o parte a comentatorilor şi cu un buget bun, dar destul de neclar împărţit şi inegal ca valoare, festivalul a pus în evidenţă un mecanism complex de organizare a diverselor întâmplări culturale şi a scos în stradă zeci de mii de cetăţeni care au urmărit, poate pentru prima oară, o împletire a evenimentelor artistice de vârf, reuşite incontestabile ale teatrului românesc contemporan prezentate în premieră pe scenele ieşene, conferinţe cu invitaţi de prim rang din lume împreună cu manifestări populare sau de cultură alternativă. Evenimente care, în premieră, au început să constituie primele semne de mobilare culturală şi de impact artistic asupra străzilor şi pieţelor centrale prefigurând ceea ce urmează a fi, vizionar, o axă culturală a oraşului. O cale a viitorului încă, ce urmează să fie, de ce nu?, o Axis Mundi în 2021, străjuită, sperăm, din nou de tei.
Ceea ce este esenţial la dezvoltarea viitoare a unui astfel de festival e conceptul multifuncţional, care permite o construcţie a programului pe paliere şi direcţii diferite (evenimente clasice, festival Off, proiecţii şi happening-uri, dar şi componente ale culturii populare, fie ea tradiţională sau de consum urban). Trebuie, de asemenea, să fie suficient de flexibil încât să poată încorpora şi evenimente adiacente (cum a fost, an de an, Street Delivery, organizat de o asociaţie din Bucureşti, în capitală şi în alte două centre periferice precum Timişoara şi Iaşi) fără a intra în disonanţă sau în conflict cu ele. Această capacitate de educare prin cultură, cu mijloace diverse şi cu o multitudine de faţete constituie, alături de mecanismul profesionist de marketing, de mare impact, principalele câştiguri ale unui astfel de festival pentru proiectele pe termen lung ale oraşului. El reprezintă o garanţie că diversificarea ofertei culturale şi creşterea implicării cetăţenilor în activităţile artistice şi culturale ale Iaşului o să FIE un argument în dosarul nostru de candidatură.
Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi membru în board-ul Fundaţiei Iaşi - Capitala Europeană a Culturii
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Ciucă se gândește la o confruntare cu Ciolacu la alegerile prezidențiale
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |