Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

O idee bizară: armata comună europeană

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Confederaţiile nu se mai fac între principi, se fac între naţiuni, iar Europa nu are un CV exemplar în această privinţă. Poate că liderii polonezi ar trebui să explice mai bine cum ar putea funcţiona structura şi de ce ar fi în interesul altor ţări să le îmbrăţişeze ideea.

Între proiectele intrate în circulaţie în această perioadă dificilă pentru Uniunea Europeană trebuie remarcată propunerea avansată de statele Grupului de la Visegrad (Ungaria, Polonia, Cehia şi Slovacia) de creare a unei armate comune europene. Desigur, trebuie să aşteptăm o formă mai elaborată a iniţiativei, pentru că ar fi greşit să judecăm un astfel de demers după frânturile de informaţii mai mult sau mai puţin oficiale apărute până acum.

Ce ştim, însă, este că liderii central-europeni se referă la controlul frontierelor, dar şi la securitate, în sens larg. Aşadar, nu e vorba doar de o forţă comună care să ţină la distanţă migranţii nedoriţi - pentru asta există alte instrumente (şi planuri de întărire a lor). Până la proba contrarie, putem presupune că se are în vedere întreaga arie pe care o asociem, în mod normal, termenului „armată”.

Apoi, încă nu e cazul să presupunem că statele amintite mai sus ar avea în vedere o armată care să ia locul forţelor armate naţionale. Nu ar fi exclus ca, în momentul în care va căpăta formă - dacă va căpăta - propunerea să vizeze o forţă europeană care să completeze structurile naţionale, caz în care se va pune problema anvergurii ei. Oricât de tentant ar fi să ne avântăm în comentarii pe baza primei ipoteze (desfiinţarea armatelor naţionale), e mai bine să aşteptăm. În fine, ar merita să aşteptăm explicaţii mai clare cu privire la termenul de finalizare a acestui proces de integrare - totală sau parţială, vom vedea - a structurilor militare ale statelor-membre, în viziunea liderilor grupului Visegrad.

Mai sunt multe întrebări - şi răspunsuri - care pot atenua caracterul revoluţionar al ideii. Pentru a-şi face loc pe o agendă încărcată şi supusă unor constrângeri politice majore, propunerea trebuie să vină (sau să poată fi transformată rapid) într-o formă care să nu-i expună pe liderii politici comunitari acuzaţiei că au luat-o razna, că răspund prin planuri fantasmagorice îngrijorărilor legitime ale cetăţenilor cu privire la mersul integrării europene.

Ar fi bine să folosim cu atenţie termenii. Dacă partenerii noştri central-europeni doresc, de fapt, doar o accelerare a cooperării şi integrării pe coordonatele deja existente, atunci poate că ar trebui să-şi enunţe obiectivele cu ceva mai multă modestie. Politica europeană de securitate şi apărare este un sector în care progresele au fost lente, iar aşteptata ieşire a Marii Britanii va lăsa un gol important; aşadar, e nevoie de energie constructivă. Dacă, pe de altă parte, prietenii noştri din grupul Visegrad consideră că acum este momentul pentru un salt la nivelul superior, am vrea să ştim mai multe despre corpul politic pe care ar urma să-l protejeze respectiva armată.

Şi, din păcate, ceea ce putem intui până acum denotă grabă, lipsă de substanţă şi ceva oportunism politic. Putem avea diverse opinii despre linia lui Viktor Orbán în privinţa migraţiei, dar e greu să nu remarcăm faptul că din luările lui de poziţie reiese că în primul rând de ei - nu de alte ameninţări - ar trebui să ne apere armata europeană. Poate că e o idee legitimă: în definitiv, există şi NATO cu obiectivele sale, iar iniţiativa celor patru ţări central-europene nu include nicio referire la diminuarea rolului NATO. Dar, în acest caz, Ungaria şi partenerii ei ar trebui să ne spună câte ceva despre cum va evolua relaţia între NATO şi noua structură, cum se va coopera, cum se vor evita duplicările şi aşa mai departe. Nu e vorba să le ceri politicienilor să se transforme în experţi, dar putem avea pretenţia ca o iniţiativă atât de sonoră să fi fost deja analizată de câţiva specialişti.

Iarăşi, putem avea păreri diferite despre stilul de guvernare al autorităţilor de la Varşovia şi despre leadership-ul din umbră al lui Jarosław Kaczyński, dar trebuie să ne punem întrebări pe marginea ideii acestuia din urmă despre o Europă confederală care să dispună de o forţă militară integrată. Nu e nevoie să fii un pesimist iremediabil pentru a prognoza că o astfel de formulă va duce fie la dezbinări perpetue, fie la asumarea de facto a dominaţiei de către un hegemon, fie la alte scenarii nefericite. Confederaţiile nu se mai fac între principi, se fac între naţiuni, iar Europa nu are un CV exemplar în această privinţă. Poate că liderii polonezi ar trebui să explice mai bine cum ar putea funcţiona structura şi de ce ar fi în interesul altor ţări să le îmbrăţişeze ideea.

Nu sunt un partizan al ideii armatei unice, cât timp Uniunea Europeană nu are un caracter etatic bine definit (nu discutăm aici dacă e bine sau e rău să-l dobândească). În trecut, ambiţia exagerată în privinţa integrării militare s-a văzut respinsă şi cred că la fel se va întâmpla şi acum, dacă se merge pe obiective maximale. Nu cred că statele-membre se vor aventura pe acest traseu, în momentul de faţă. Dar, dacă unii dintre parteneri doresc ca tema să fie introdusă pe agendă, e cazul să îi acordăm o atenţie rezervată şi, dacă este cazul, să ne pronunţăm după aceea. Să-i ascultăm pe ceilalţi, chiar dacă ideile lor ni se par bizare sau chiar puţin stupide.         

Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii “Mihail Kogălniceanu” 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri