Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

O premieră promiţătoare la Fix

GALERIE
dana tabrea200
  • dana tabrea200
- +

În esenţă, dacă ar fi să reducem toată această fragmentaritate tematică la o idee unitară - spectacolul vorbeşte despre libertate, despre posibilitatea sau imposibilitatea acesteia. Despre imposibilitatea libertăţii - pentru că a trecut vârsta când totul părea posibil.

Ultima dată când Teatru Fix propunea în premieră un performance interactiv - Dreaming Romania - au urmat participări la festivaluri şi Marele premiu la prima ediţie a Festivalului Naţional de Teatru Independent (4-10 noiembrie 2013, Bucureşti). De data aceasta, cu scurta piesă de teatru, Ce am ales să uit, de Petro Ionesco, un text montat în premieră naţională pe 28 iunie, de Raul Coldea, un tânăr regizor de la Cluj, s-ar putea aspira la recunoaşteri similare în festivalurile dedicate teatrului independent. Deja, spectacolul a fost promovat în cadrul Festivalului Perform (inclus în FIE), care a avut loc la Iaşi în luna iunie.

Deşi fragmentaritatea constituie trăsătura de bază a acestui performance, am discutat cu regizorul despre o posibilă întărire a legăturii dintre scene. Acest lucru nu era greu de realizat în momentul respectiv, dat fiind că spectacolul nu avea suficiente reprezentaţii pentru a se ”aşeza”; în plus, la premieră actorii au fost uşor inhibaţi de observatorii culturali din primul rând. Cu toate acestea, actorii pun mult patos în joc şi aduc probleme actuale în faţa publicului, cerând, implicit, un feedback intelectual şi emoţional. Atât în rol principal, cât şi secundar, entuziasmul lor este deplin şi funcţionează a o echipă. Textul ocupă un loc foarte important în cazul acestui spectacol, este plin de situaţii dificile de la crize de ordin social, politic, personal şi până la problema educaţiei din România. Proiecţiile video, în background, sunt de efect (Andrei Cozlac), numai că nu constituie un element de coeziune internă.

Actorii îşi întâmpină spectatorul, jucându-se în diverse moduri; unii fac baloane de săpun, alţii le sparg, uneori sunt trimise înspre spectator. De aici, încep să se deruleze vreo 20 de scene scurte, fiecare fiind dominată de o idee şi de o dispoziţie afectivă, mereu alta. De exemplu, deficienţele învăţământului, consecinţele de ordin psihologic asupra educatului; absenţa unor discuţii reale privind discriminarea şi egalitatea dintre oameni; neacceptarea dreptului la opinie al elevului; accentul pus pe învăţarea mecanică şi inutilitatea acesteia pentru viaţa omului în societate - cultura civică ar trebui să se ”manifeste în stradă la proteste”; şcoala nu te pregăteşte nici pentru viaţă în general şi nu îi dezvăluie omului jocurile de putere ale istoriei, modul în care istoria se rescrie în funcţie de interesele celor ce ne guvernează, devenind o ”fabulă”. Asemenea lucruri sunt rostite de un actor, în timp ce altul mimează la microfon sau invers (o soluţie regizorală interesantă).

Titlul spectacolului trimite înspre experienţe umane pe care oricare dintre noi şi le poate nega: putem alege să uităm că suntem emotivi, că ne-am fi dorit să ne naştem într-un alt loc, că ne este frică de viitor, că suntem ambivalenţi, contradictorii, paradoxali, nesiguri, însinguraţi, blânzi - într-o societate agresivă, reci şi nonconformişti - dar echilibraţi, dornici să ne facem plăcuţi altora, că uneori credem fără a cunoaşte, că ne iubim semenii şi ştim să ascultăm etc. În esenţă, dacă ar fi să reducem toată această fragmentaritate tematică la o idee unitară - spectacolul vorbeşte despre libertate, despre posibilitatea sau imposibilitatea acesteia. Despre imposibilitatea libertăţii - pentru că a trecut vârsta când totul părea posibil. Când visurile puteau deveni realitate (13-14, în fapt până la 18 ani - tinerii au curajul să-şi trăiască propriile visuri, fără restricţii).

Un cuplu (actorii care îi joacă pe protagonişti se schimbă) traversează, de-a lungul spectacolului, patru etape de vârstă diferite: 13-14, 23-24, 33-34, 43-44. De fiecare dată, acest cuplu care străbate spectacolul, printre scenele fragmentare, manifestă anumite trăsături care evidenţiază respectiva etapă de vârstă: 1. maturizare precoce (Delia, Alex); 2. dragoste împlinită, nu fără temeri, cum ar fi teama de a-l pierde pe cel pe care-l iubeşti sau aberaţiile inerente vârstei - neacceptarea faptului că celălalt ar putea avea un trecut, din care partenerul să lipsească; nevoia de intimitate deplină, dar şi absurditatea posesivităţii uşor agresive (Bogdan, Anca); 3. dezabuzare şi plictis (Adi, Andreea); 4. injurioasa pasiune (Cătălin, Stanca). Ideea de reamintire a ”ceea ce am ales să uit”, de reîntoarcere, de reconfirmare a identităţii străbate de la un capăt la altul acest performance. În permanenţă, trecerile personajelor prin mai multe categorii de vârstă se întâmplă cu nostalgia unei stări iniţiale (”Hai înapoi la 13-14”).

În cazul majorităţii momentelor, impactul este dat de text şi voce - atitudine şi emfază. Mi-e greu să nu rememorez - ”Crezi ce vrei despre mine. Mi-e mai uşor să te urăsc când nu mă cunoşti. Arată-mi ce vrei despre tine. Mi-e mai uşor să te iubesc când nu te cunosc. Fă ce vrei!” şi multe alte fragmente de acest gen, care şochează prin sinceritate şi universalitatea mesajului: ”Toată lumea minte. Toată lumea visează. Toată lumea copulează. Toată lumea moare”. E vorba aici despre om, în pitorescul şi grotescul acţiunilor umane cele mai elementare, despre dragoste şi viaţă - pline de lirism şi ridicol. A fi om înseamnă a fi depăşit deja frica de ridicol!

În acelaşi timp se pune problema libertăţii sociale şi a celei personale, cea a drepturilor omului şi a posibilităţii unei societăţi mai bune. În permanenţă, două planuri - public şi privat - sunt luate, pe rând, în consideraţie. Pe de o parte, ”nu e nimic mai adevărat decât discuţia dintre doi oameni care există” ori decât sentimentul unui ”acasă”, pe de altă parte, condiţiile unei societăţi libere sunt clar exprimate, chiar dacă şi latura parodică este prezentă. Această latură parodică intervine atunci când sunt persiflate modele sezoniere, fiţele, societatea de consum. Prietenia, familia, partenerul de viaţă - sunt vitale, dar nu oricum: libertatea individului nu poate fi îngrădită de către celălalt.

În ceea ce îi priveşte pe actori, se remarcă prestaţia lui Bogdan Cantauz, care are norocul să aibă un rol central în destul de multe scene din performance, apoi Stanca Jabeniţan, care ştie, în bune doze, când să impresioneze şi când să fie de partea comicului detaşat, Alex Iuraşcu - integrându-se printre colegii cu mai multă experienţă de rol, Adrian Marele - o prestanţă scenică aparte, Ancuţa Gutui, o prezenţă sensibilă, la fel - Delia Neagu, Andreea Spătaru - cu ceva experienţă pe teritoriul comediei (acum în momente inexplicabil de patetice) şi Cătălin Mîndru - care-şi păstrează stilul de a juca un rol comic - un punct de referinţă rămânând A Midsummer Night’s Dream (regia - Radu Afrim).

 
Dana Ţabrea este profesor, doctor în filosofie şi cronicar de artă teatrală

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri