Chirica: 4 dosare / Alexe: 3 dosare. De ce totuşi cei doi nu au motive de îngrijorare până în ziua alegerilor?
Daca cei doi vor câstiga la viitoarele alegeri locale înca o tura în fruntea insti (...)
citeste totjoi, 28.03.2024
Noi nu prea ne pricepem la izvodit din neant, ci doar la miştocăreală, la prelucrare ironică, la juxtapunere băşcălioasă, la plasarea dibace a unui diez care modifică umoristic ceva preexistent. Bula e regină în ţara lui Bulă.
Din noianul de ştiri, şantaje, capcane, dezinformări şi minciuni pe care ni-l revarsă neobosit Facebook-ul mi-a atras atenţia, de curând, reluarea, de către un important scriitor, profesor şi blogger, a unui text odios împotriva unei candidate la preşedinţie, singura cu adevărat independentă, scris de un amploaiat al unei cunoscute gazete umoristice. Cum nu mă interesează, în general, opiniile partizane lipsite de argumente şi înecate în retorică manipulatoare, trecusem, destul de scârbit, peste articolaşul în cauză, parte a unei campanii mizerabile pe care respectivul autor o duce, din motive obscure pentru mine, şi pe blogul personal, împotriva unor personaje politice mai credibile din menajeria contemporană. Reluat însă aprobator pe social media, de un om a cărei părere o mai ascult, şi supus efectului de distorsionare, de mozolire şi de sminteală pe care, de regulă, îl induc instantaneu trollii internetului prin comentariile lor, am căzut pe gânduri. Căci ceea ce m-a intrigat (şi revoltat) nu a fost neapărat efortul inutil al profesorului Florea Ioncioaia de a explica în van unui astfel de sectant inept regulile unei minime conversaţii intelectuale, fie ea şi în contradictoriu, fie ea şi pe aceste canale de socializare, care încurajează răspunsul superficial şi obrăznicia arogantă, ci, mai ales, încercarea stângace a moderatorului de a spune că respectiva gazetă satirică îi tratează astfel pe toţi candidaţii de pe scenă. Ceea ce, din nefericire, nu mai e adevărat. A fost, o dată ca niciodată...
Ieşiţi direct de sub pulpana grecoteiului nepereche, cel care cu simţurile dilatate (”simţ enorm şi văz monstruos”!) a izvodit cel mai ucigaş şi mai de neuitat insectar al politichiei româneşti - enervat de actual şi de nuanţat -, condeierii de la „Caţavencu” au fost singurii de pe piaţa presei româneşti care au reuşit performanţa, aproape două decenii şi jumătate, de a-şi depăşi, până la strivire, modelul de import de la care au plecat, francezul „Le Canard Enchaîné”. Acesta fiind azi doar un fel de „Arici Pogonici” în materie de inventivitate umoristică faţa de surata sa valahă. Desigur, anchetele şi investigaţiile jurnalistice explozive au rămas, şi pe malurile Senei, la fel de dure şi de documentate, dar în privinţa umorului, asta e!, ai noştri i-au învins fără drept de apel. Cum a fost posibil acest tur de forţă? Mi-e greu să răspund, dar cred că una dintre cele mai la îndemână explicaţii pleacă de la realitatea că, fundamental, creativitatea românească este una de gradul doi, una bazată pe imitaţie şi prelucrare a ceva existent, pe parodie, pe maimuţăreală, pe clovnerii jurnalistice şi morale. Noi nu prea ne pricepem la izvodit din neant, ci doar la miştocăreală, la prelucrare ironică, la juxtapunere băşcălioasă, la plasarea dibace a unui diez care modifică umoristic ceva preexistent. Bula e regină în ţara lui Bulă, iar din acest punct de vedere „Academia Caţavencu” a făcut, vreme de două decenii, coperţi şi poante memorabile, unice şi de nedepăşit. Partea de redacţie ruptă şi transferată la „Kamikadze”, la fel ca şi toate încercările mai mult sau mai puţin poporane ale lui Mircea Dinescu („Plai cu boi” şi „Aspirina săracului”) nu au reuşit să păstreze tensiunea creativă, tupeul asociativ şi condimentul lingvistic inovativ de la revista de bază. Erau ani când „Academia Caţavencu” a fost singura nădejde şi singura supapă împotriva tiraniei postcomuniste in statu nascendi. Trebuie totuşi spus că Iliescu însuşi, cel care, inubliabil, „sequoia pentru liniştea noastră” şi accepta zâmbind strâmb, premiile de la „Balul Anual al Academiei” a fost, în mod paradoxal, un garant al libertăţii de exprimare a presei inteligente spre deosebire de Emil Constantinescu, al cărui naturel mai sensibil l-a şi ajutat să iasă din istorie pe uşa din dos.
Deşi cel mai important şi vechi înger păzitor al democraţiei, nici „Academia” nu a fost scutită de derapaje. Dezertarea lui Mircea Dinescu din anii 90, cel care, pentru o avere impresionantă, şi-a cedat acţiunile de la revistă în mâinile lui Sorin Ovidiu Vîntu, a modificat raporturile de forţe în interiorul acţionariatului. Abil, securistul penal de la Roman, nu a intervenit direct în managementul şi politica editorială a revistei, ci a facilitat trecerea redactorului şef, domnul Doru Buşcu, cu arme şi bagaje, de la postura de jurnalist liber şi coacţionar, la aceea de milionar de presă şi membru în upper management-ul unui colos media cu picioarele de lut. Demisia morală a „golănaşului mic” a fost, pentru mine cel puţin, una dintre cele mai neaşteptate şi triste pagini ale istoriei tulburate a presei româneşti postdecembriste şi ea s-a reflectat, treptat, în diluarea imparţialităţii şi a calităţii revistei precum şi într-un dezastru de management despre care mi-ar plăcea să aflu mai multe detalii. Ruperea redacţiei şi apoi scoaterea la vânzare a mărcii ca urmare a falimentului au venit de la sine şi „Academia” părea că-şi dă obştescul sfârşit odată ajunsă în ghearele unui personaj misterios, milionar în euro se zice de pe urma unor fructuoase activităţi specifice Direcţiei de Informaţii Externe a dictaturii ceauşiste desfăşurate în ţara care l-a făcut celebru şi pe Vladimir Putin, expulzându-l. Pe cale de consecinţă, revista a ajuns un fel de „foaie de vitelor de pripas” aşa cum nu merita.
Rebrănduită "Caţavencii", revista a intrat direct şi rapid pe scena virtuală (exemplarele tipărite vândute fiind insignifiante ca număr), cu puteri noi, dar şi cu agende personale transparente ale şefilor. Refăcută în mod miraculos financiar (şi refuzând arogant să dea curs invitaţiei Alianţei pentru o Românie Curată de a-şi face publice acţionariatul şi profitul) revista s-a transformat, pe nesimţite, într-un instrument de pedepsire a celui care trimisese peste ei autorităţile financiare şi care, astfel, a grăbit prăbuşirea eşafodajului găunos anterior, tipic pentru Sorin Ovidiu Vîntu. Intrată în corul detractorilor fără nuanţe a "tiranului", echipa managerială de la vârf a ajuns să facă, pe faţă, propagandă şi manipulare, uitând că, totuşi, se adresa "cititorilor mai inteligenţi decât ai celorlalţi", făcându-ne pe mulţi dintre noi să ne aducem aminte, cu obidă, de remarca lui Bacovia: "O, ţară tristă, plină de umor!". Păcat.
Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi membru în board-ul Fundaţiei Iaşi - Capitala Europeană a Culturii
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
STUDIU - Gheaţa polară se topeşte şi modifică rotaţia Pământului: Timpul însuşi este afectat
Grav accident rutier în Dolj, unde două maşini s-au ciocnit, iar una a luat foc
Luis Enrique şi Hansi Flick, pe lista scurtă pentru a-i succede lui Xavi la FC Barcelona
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Putin spune că Rusia nu va ataca NATO, dar că avioanele F-16 date Ucrainei vor fi doborâte
Ucraina afirmă că a doborât peste noapte 26 de drone de atac ruseşti
Beyoncé, vedeta pop de culoare din Texas, îşi lansează primul album country
Grecia: Cele mai ridicate temperaturi pentru luna martie din ultimii douăzeci de ani
Nissan va investi în unitatea de vehicule electrice Ampere a grupului Renault
Prima Doamnă Jill Biden a scris o carte pentru copii despre pisica de la Casa Albă
Sonda japoneză SLIM a supravieţuit celei de-a doua nopţi pe Lună
Medicamentele hormonale ar putea creşte riscul de tumori cerebrale
PSD Iaşi anunţă că un nou primar PNL va candida pe listele lor la alegerile locale
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Totul despre evaluarea copiilor din Iaşi care vor împlini 6 ani după începerea clasei pregătitoare
O nouă reţea de gaze, cu peste 1.700 de branşamente, într-o comună de lângă Iaşi
Un arhitect în cursa pentru Primăria Iaşi. Este candidat din partea REPER
Expoziţie de enciclopedii la BCU Iaşi, sub titlul “Universul într-o carte”
Permis reţinut în vederea anulării: mergea beat criţă cu maşina prin sat
S-a aprobat o nouă majorare de tarife la CFR Călători. Intră în vigoare luni
Guvernul PSD și Antibiotice Iași: un parteneriat strategic pentru sănătatea românilor (P)
Diana Şoşoacă: Mă gândesc foarte serios să candidez la primăria Iaşiului. Cred că voi candida
Doliu la Tribunalul Iaşi. „A fost un accident”. O judecătoare abia pensionată a murit la 54 de ani
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Angajat al Primăriei Timișoara, prins de primar copiind la examen cu o cască (P)
Lecția de demagogie politică: Episodul moțiunii de cenzură împotriva Ministerului Agriculturii (P)
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
Dan CONSTANTINMoştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
George ŢURCĂNAŞUDespre discursul regionalist din Moldova (II) |
Bogdan ILIESCUSpărgătoarea de coduri |