Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

„O, ţară tristă, plină de umor”

GALERIE
Florin Cintic200
  • Florin Cintic200
- +

Noi nu prea ne pricepem la izvodit din neant, ci doar la miştocăreală, la prelucrare ironică, la juxtapunere băşcălioasă, la plasarea dibace a unui diez care modifică umoristic ceva preexistent. Bula e regină în ţara lui Bulă.

Din noianul de ştiri, şantaje, capcane, dezinformări şi minciuni pe care ni-l revarsă neobosit Facebook-ul mi-a atras atenţia, de curând, reluarea, de către un important scriitor, profesor şi blogger, a unui text odios împotriva unei candidate la preşedinţie, singura cu adevărat independentă, scris de un amploaiat al unei cunoscute gazete umoristice. Cum nu mă interesează, în general, opiniile partizane lipsite de argumente şi înecate în retorică manipulatoare, trecusem, destul de scârbit, peste articolaşul în cauză, parte a unei campanii mizerabile pe care respectivul autor o duce, din motive obscure pentru mine, şi pe blogul personal, împotriva unor personaje politice mai credibile din menajeria contemporană. Reluat însă aprobator pe social media, de un om a cărei părere o mai ascult, şi supus efectului de distorsionare, de mozolire şi de sminteală pe care, de regulă, îl induc instantaneu trollii internetului prin comentariile lor, am căzut pe gânduri. Căci ceea ce m-a intrigat (şi revoltat) nu a fost neapărat efortul inutil al profesorului Florea Ioncioaia de a explica în van unui astfel de sectant inept regulile unei minime conversaţii intelectuale, fie ea şi în contradictoriu, fie ea şi pe aceste canale de socializare, care încurajează răspunsul superficial şi obrăznicia arogantă, ci, mai ales, încercarea stângace a moderatorului de a spune că respectiva gazetă satirică îi tratează astfel pe toţi candidaţii de pe scenă. Ceea ce, din nefericire, nu mai e adevărat. A fost, o dată ca niciodată...

Ieşiţi direct de sub pulpana grecoteiului nepereche, cel care cu simţurile dilatate (”simţ enorm şi văz monstruos”!) a izvodit cel mai ucigaş şi mai de neuitat insectar al politichiei româneşti - enervat de actual şi de nuanţat -, condeierii de la „Caţavencu” au fost singurii de pe piaţa presei româneşti care au reuşit performanţa, aproape două decenii şi jumătate, de a-şi depăşi, până la strivire, modelul de import de la care au plecat, francezul „Le Canard Enchaîné”. Acesta fiind azi doar un fel de „Arici Pogonici” în materie de inventivitate umoristică faţa de surata sa valahă. Desigur, anchetele şi investigaţiile jurnalistice explozive au rămas, şi pe malurile Senei, la fel de dure şi de documentate, dar în privinţa umorului, asta e!, ai noştri i-au învins fără drept de apel. Cum a fost posibil acest tur de forţă? Mi-e greu să răspund, dar cred că una dintre cele mai la îndemână explicaţii pleacă de la realitatea că, fundamental, creativitatea românească este una de gradul doi, una bazată pe imitaţie şi prelucrare a ceva exis­tent, pe parodie, pe maimuţăreală, pe clovnerii jurnalistice şi morale. Noi nu prea ne pricepem la izvodit din neant, ci doar la miştocăreală, la prelucrare ironică, la juxtapunere băşcălioasă, la plasarea dibace a unui diez care modifică umoristic ceva preexistent. Bula e regină în ţara lui Bulă, iar din acest punct de vedere „Academia Caţavencu” a făcut, vreme de două decenii, coperţi şi poante memorabile, unice şi de nedepăşit. Partea de redacţie ruptă şi transferată la „Kamikadze”, la fel ca şi toate încercările mai mult sau mai puţin poporane ale lui Mircea Dinescu („Plai cu boi” şi „Aspirina săracului”) nu au reuşit să păstreze tensiunea creativă, tupeul asociativ şi condimentul lingvistic inovativ de la revista de bază. Erau ani când „Academia Caţavencu” a fost singura nădejde şi singura supapă împotriva tiraniei postcomuniste in statu nascendi. Trebuie totuşi spus că Iliescu însuşi, cel care, inubliabil, „sequoia pentru liniştea noastră” şi accepta zâmbind strâmb, premiile de la „Balul Anual al Academiei” a fost, în mod paradoxal, un garant al libertăţii de exprimare a presei inteligente spre deosebire de Emil Constantinescu, al cărui naturel mai sensibil l-a şi ajutat să iasă din istorie pe uşa din dos.

Deşi cel mai important şi vechi înger păzitor al democraţiei, nici „Academia” nu a fost scutită de derapaje. Dezertarea lui Mircea Dinescu din anii 90, cel care, pentru o avere impresionantă, şi-a cedat acţiunile de la revistă în mâinile lui Sorin Ovidiu Vîntu, a modificat raporturile de forţe în interiorul acţionariatului. Abil, securistul penal de la Roman, nu a intervenit direct în managementul şi politica editorială a revistei, ci a facilitat trecerea redactorului şef, domnul Doru Buşcu, cu arme şi bagaje, de la postura de jurnalist liber şi coacţionar, la aceea de milionar de presă şi membru în upper management-ul unui colos media cu picioarele de lut. Demisia morală a „golănaşului mic” a fost, pentru mine cel puţin, una dintre cele mai neaşteptate şi triste pagini ale istoriei tulburate a presei româneşti postdecembriste şi ea s-a reflectat, treptat, în diluarea impar­ţia­lităţii şi a calităţii revistei precum şi într-un dezastru de management despre care mi-ar plăcea să aflu mai multe detalii. Ruperea redacţiei şi apoi scoaterea la vânzare a mărcii ca urmare a falimentului au venit de la sine şi „Academia” părea că-şi dă obştescul sfârşit odată ajunsă în ghearele unui personaj misterios, milionar în euro se zice de pe urma unor fructuoase activităţi specifice Direcţiei de Informaţii Externe a dictaturii ceauşiste desfă­şurate în ţara care l-a făcut celebru şi pe Vladimir Putin, expulzându-l. Pe cale de consecinţă, revista a ajuns un fel de „foaie de vitelor de pripas” aşa cum nu merita.

Rebrănduită "Caţavencii", revista a intrat direct şi rapid pe scena virtuală (exemplarele tipărite vândute fiind insignifiante ca număr), cu puteri noi, dar şi cu agende personale transparente ale şefilor. Refăcută în mod miraculos financiar (şi refuzând arogant să dea curs invitaţiei Alianţei pentru o Românie Curată de a-şi face publice acţionariatul şi profitul) revista s-a transformat, pe nesimţite, într-un instrument de pedepsire a celui care trimisese peste ei autorităţile financiare şi care, astfel, a grăbit prăbuşirea eşafodajului găunos anterior, tipic pentru Sorin Ovidiu Vîntu. Intrată în corul detractorilor fără nuanţe a "tiranului", echipa managerială de la vârf a ajuns să facă, pe faţă, propagandă şi manipulare, uitând că, totuşi, se adresa "cititorilor mai inteligenţi decât ai celorlalţi", făcându-ne pe mulţi dintre noi să ne aducem aminte, cu obidă, de remarca lui Bacovia: "O, ţară tristă, plină de umor!". Păcat.

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi membru în board-ul Fundaţiei Iaşi - Capitala Europeană a Culturii 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri