Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Deşi am fost provocat, nu doresc a scrie o cronică de film, pe marginea celei mai recente creaţii a regizorului Nicolae Mărgineanu, "Poarta Albă", o realistă frescă a ororilor petrecute în lagărele pline cu deţinuţi condamnaţi să muncească la Canalul Dunăre - Marea Neagră. Specialiştii sunt cei care pot sesiza - precum a făcut-o deja Iulia Blaga, în "Suplimentul de Cultură" -, cu argumente, plusurile şi minusurile unei producţii cinematografice afectată, cu siguranţă, mai ales de limitele bugetului alocat. În orice caz, e un film de văzut, pe care-l recomand tuturor. De văzut, da. Dar cum? În ce condiţii? Ca atitudine interioară şi nu numai...
Mai întâi, cred că nu e de prisos a preciza că nu este un film pe care să-l poţi viziona ronţăind clasicele floricele şi sorbind, cu paiul, dintr-o băutură (zisă) răcoritoare. Adică nu poate fi văzut oricum, el necesită o pregătire. Pentru a vedea cam ce fel de pregătire, să ne adâncim puţin în problemă şi să încercăm, mai întâi, a răspunde la două întrebări: Sunt necesare astfel de filme? Îmi este mie de folos să le urmăresc? Vom încerca a ne lumina în acest sens, ghidaţi fiind de personajul numit Gheronda Filip, din romanul "Se întorc morţii acasă" (Editura Cartea Actuală 3C), volum publicat, anul acesta, de scriitorul Cornel Constantin Ciomâzgă. Călugărul Filip a suferit cumplit din partea regimului comunist, fiind torturat şi muncit în chipuri groaznice, obligat să asiste la execuţia fratelui său după ce, anterior, îi fusese violată sora de către cel ce-i fabricase dosarul pe baza căruia a fost condamnat la ani grei de muncă silnică. Supravieţuind şi ajungând anii de după Revoluţie, Gheronda afirmă, oarecum neaşteptat: "Nu împărtăşesc deloc ideea derulării unui film al călătoriilor prin temniţele comuniste. Dar ştii cum, deloc!" (p. 79). O atitudine extrem de rară, aproape şocantă! Dar Părintele Filip (personaj inspirat din realitate) aduce, în carte, şi consistente argumente pentru refuzul său categoric de a binecuvânta orice fel de "memorial al puşcăriilor".
Primul motiv ar fi că lumea "este atrasă bolnăvicios de pătrunderea în mediul suferinţei, al durerii, al morţii prin porţile poveştii, ale relatărilor de orice fel"; dar "cât cunoaşte ea despre duhul otrăvit al morţii pe care-l inhalează privind un accident, spre exemplu, sau, şi mai «nevinovat», uitându-se la un film, unde sunt fel de fel de scene?" (p. 79). Nu trebuie să cercetăm prea mult pentru a constata, noi înşine, că există o categorie de oameni care s-ar uita la un film precum "Patimile" lui Mel Gibson cu aceeaşi curiozitate cu care se uită la ştirile despre crime, accidente rutiere şi violuri. Acesta e tipul spectatorului sadic.
Al doilea motiv ar fi că există un risc real şi major ca unii spectatori să cadă "în judecare, în grăirea de rău, în îngrijorare, în spaime chiar, în mirare, în compătimire, în toate acestea care rănesc sufletul şi-l pustiesc" (p. 81). Acest lucru se confirmă (inclusiv) în luările de poziţie ale celor care fac din suferinţa victimelor închisorilor comuniste motiv de răzbunare ori de dezbinare (chiar şi în Biserică), ba chiar o consideră un soi de îndreptăţire (o datorie, chiar!) spre a prelua puterea politică. Acesta este tipul spectatorului revoluţionar.
Un al treilea motiv pentru care nu ar trebui să avem acces la astfel de orori ar fi, după Gheronda Filip, faptul că e greu "să nu-şi ştirbească pacea lăuntrică" cei "nealcătuiţi sau slab alcătuiţi duhovniceşte, doritori să privească însă prin gaura cheii de la uşa iadului". Ele se vor transforma "într-o otravă pentru unii ce o vor îngurgita fără să ştie ce fac şi fără să aivă la îndemână mijlocul adecvat de proteguire care este rugăciunea" (p. 80). Este rugăciunea la care au ajuns, în temniţele comuniste, unii care abia în suferinţă "L-au aflat pe Hristos" şi "s-au întărit apoi trăind în rugăciune", dar şi a celor "care aveau această alcătuire dinainte", precum "Valeriu Gafencu, Sandu Tudor, Mircea Vulcănescu şi mulţi alţii asemenea" (p. 80). Aici se regăsesc - cred eu - cei care se raportează la chinurile mucenicilor ori la nevoinţele marilor sfinţi ca la singurul nivel duhovnicesc demn de dorit, dar mereu de neatins ("Ce-o să mă fac? Că eu nu pot!...", aud adesea în jurul meu). Acesta este spectatorul deznădăjduit.
Tipurile acestea de spectatori pe care le-am identificat, pornind de la cuvintele Părintelui Filip, se regăsesc în viaţa reală (nu neapărat în "stare pură") chiar dacă, pentru a cita din nou pe Gheronda, intenţia celor care - fără a fi fost acolo - relatează despre închisorile comuniste este "categoric una bună. Au făcut cunoscute aceste lucruri din dorinţa ca ele să nu se mai repete. Să rămână, în felul acesta, pe veci condamnate" (p. 81). Nu intenţia autorilor contează, aşadar, ci felul în care ne raportăm noi înşine la astfel de fresce realiste cum este şi filmul "Poarta Albă". Ca să evităm încadrarea în una dintre cele trei categorii de spectatori de mai sus, ar trebui să ne apropiem, fiecare, cu inimă deprinsă a iubi şi a ierta, cu nevoinţă aspră (recomand chiar postul negru, măcar de o zi, înainte de o astfel de "vizionare") şi cu multă, foarte multă rugăciune. Acesta este spectatorul ideal. Este cel care se transformă, de fapt, din spectator în subiect. Nu de film, de viaţă. Acea viaţă care bate filmul, întotdeauna!
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Discriminarea persoanelor cu chelie devine infracțiune în Franța
Liviu Dragnea a mai înființat o firmă. Domeniul-cheie în care fostul lider PSD vrea să facă bani
Un tânăr motociclist a murit după ce s-a izbit de un cap de pod la Chicerea
VIDEO Puștan de 12 ani, filmat conducând un BMW prin Verești/Suceava
Trei copii au ajuns la spital după ce un copac a căzut peste mașina în care se aflau
IMAGINEA ZILEI: fața occidentală a aeroportului Iași după ce s-a deschis marelui public
4,25 milioane de dolari pentru cel mai scump medicament din lume
Bulevardul Socola, închis pe jumătate. Pe unde au fost deviate autobuzele
VIDEO PRIMELE IMAGINI cu craterul format de prăbușirea dronei, la 8 km de Brăila
Prognoză meteo pentru luna aprilie: Temperaturi peste cele normale. În ce zone sunt anunțate ploi
Ciucă se gândește la o confruntare cu Ciolacu la alegerile prezidențiale
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |