vineri, 29.03.2024
Nu poţi lupta eficient împotriva dezordinii, a arbitrariului şi incertitudinii, a umilinţei chiar, decât nemaifiind fragil, câştigând în putere prin ridicarea spiritului şi ancorarea sau reancorarea la o forţă superioară, la Sursă dacă se poate.
Economiştii noştri puri şi duri (mai mult duri) se forţează cu o pasiune demnă de o cauză mai bună să extragă reflecţia economică din sfera culturii, a spiritualităţii în general, şi să facă din ea un soi de ştiinţă pozitivă, un set de lecţii tocmai bun pentru o şcoală profesională. Cu cât eşti mai îngust în gândire, mai ”specialist”, parcelând şi reparcelând câmpul cunoaşterii, cu atât eşti mai apreciat. Dacă eşti şi suficient de obedient, ţi se dau funcţii, ţi se dau bani, onoruri, mergi la şedinţe, îţi spui ”opinia”, te întorci de la şedinţe cu aer aferat, iei decizii, ridici tonul, eşti cineva.
E suficient să fi citit doi-trei autori şi să citezi ”din memorie”, nu trebuie să ai operă, e suficient să faci ”cercetare”, să descoperi ”capitalul uman”, fiscalitatea, întreprinderea virtuală şi multe alte lucruri prea pline de sens. Dacă te exprimi corect se va spune că ai devenit prea liric şi că trădezi ştiinţa. Astfel, omul este tratat unilateral, unidimensional, înţeles doar ca un fel de sclav al simţurilor cele mai grosiere, egoist, mercantil şi materialist. Scopul său în viaţă nu ar fi decât împlinirea materială, de unde un adevărat cult al averii, puterii şi plăcerii, noii viţei de aur la care se închină adepţii acestui economism, care - în fond - nu reprezintă altceva, decât o formă alterată de viciere a gândirii.
De ce să producem propriile idei, dacă le putem prelua pe ale altora, clamând apoi sus şi tare cum că o formă mai înaltă de ştiinţă nici nu poate ca să existe? Dacă băgăm şi o notă ideologică, devenim subit şi mai prestigioşi, se cheamă că aparţinem unei familii de spirite care deţine chiar monopolul adevărului. Mulţi vor crede că noi chiar suntem ceea ce pretindem, când - de fapt - nu e vorba decât de cabotinism. Să stăm deci cât mai departe de cultura autentică, într-o formă de autism intelectual, să nu ne lăsăm pângăriţi de marile idei, de alte ştiinţe, care nu constituie decât nişte rătăciri regretabile, iar dialogul interdisciplinar nu poate fi decât o formă de snobism, ca să nu mai vorbim despre transdisciplinaritate, care e treaba nefârtatelui ce vrea să ne corupă. Trebuie să descriem până ameţim câte un copac, nu cumva să intuiască cineva pădurea, unitatea cunoaşterii, sau măcar un pâlc rotund. Nu îi lăsăm. Avem şi noi faliţii noştri. Avem tăria conştienţei falsităţii propriilor prezumţii. Era să scriu conştiinţă, dar nu e cazul.
Asta a făcut din noi modernitatea şi spiritul său cartezian. Filosoful Ştefan Afloroaie spunea că, la limită, el nici nu are nevoie de discipline şi cred că avea dreptate. Gândirea trebuie să fie liberă, eliberată de canoane şi de citatele unor defuncţi din epoci mai mult sau mai puţin victoriene. Or, nouă ni se cere să ştim cât mai multe despre câte un copac, cel mai adesea un biet pădureţ, şi nimic despre pădure, despre aerul eterat şi perspectivele himalayene. Există o formă de tiranie economică, în teorie şi în practică, care ne impune şi ne învaţă cum să ne îndepărtăm cât mai mult de noi, de sufletul nostru. Este o formulă lipsită de suflet şi bazată pe calcule reci, tehnicism, cantitativism şi stimularea instinctelor primare. De-aceea mor civilizaţii, pentru că se distruge creativitatea atât de specifică omului şi entuziasmul inovaţiilor care mână istoria înainte. Cui pasă? Doar ştim că merge şi aşa...
Într-adevăr suntem nu un popor, cum spunea Ana Blandiana, ci o populaţie vegetală, extrem de dezbinată încă de pe vremea lui Herodot şi căreia individualismul metodologic i-a dat lovitura de graţie. Productivitatea muncii în Germania creşte tocmai datorită spiritului lor comunitar, a capacităţii de a se organiza şi a lucra în echipă. Acelaşi indicator justifică lipsa noastră de performanţă instituţională. Săraci, dar fuduli. Am văzut un film excelent cu Al Pacino, ”Pactul cu diavolul” se chema, în care acest actor fabulos perorează peste zece minute despre ce-i place lui, nefârtatelui, mai mult la rasa umană, şi anume vanitatea. De aceasta se foloseşte cel mai mult atunci când ne manipulează. Dacă mă uit în jur cu adevărat asta văd, alături de diverse forme de orgoliu şi de egoism. E cauza tuturor relelor.
Ei bine, există o formă extrem de perfidă de vanitate academică ce face ravagii în instituţiile de acest tip, le descalifică moral. Lovituri perverse te pândesc la tot pasul, atât de bine camuflate încât nici nu ştii de unde vin. Soluţia e să fii modest şi să înghiţi ce ţi se serveşte. Laboratoarele vanităţilor inter-potenţate pregătesc mereu felurite surprize. Am citit ultima carte a lui Nassim Nicholas Taleb, intitulată inspirat Antifragil. Într-adevăr nu poţi lupta eficient împotriva dezordinii, a arbitrariului şi incertitudinii, a umilinţei chiar, decât nemaifiind fragil, câştigând în putere prin ridicarea spiritului şi ancorarea sau reancorarea la o forţă superioară, la Sursă dacă se poate.
Atunci perspectivele se schimbă, reuşeşti să te sustragi micimilor cotidiene şi să-ţi vezi de drumul tău. Mi-e milă de cei care fac rău, nu ştiu ce fac şi ce îi aşteaptă. Căci roata se învârte şi nimeni nu are putere pe vecie. Ni se dă aşa câte o porţie de putere, mai mare sau mai mică, pentru a demonstra tuturor cine suntem de fapt şi pe cine slujim. Şi noi ne aruncăm ca berbecii asupra semenilor, în loc să construim ceva, să lăsăm ceva în urmă. Ne pierdem vremea şi sufletele cu fel de fel de manevre şi antimanevre, care mai de care mai găunoase, creând tensiuni inutile cu care parcă ne hrănim, când se poate convieţui frumos, cu respect şi chiar prietenie. Dar astea sunt hrana Binelui. Răul se hrăneşte cu răutăţi.
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Cum e să lucrezi într-o universitate (şi să participi la alegeri)
Ghici cine este blondina din acest tandem liberal indestructibil?
Publicitatea convenției matrimoniale și modificarea acesteia
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |