Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Şeicii handbalului mondial

GALERIE
gin200
  • gin200
- +

Naturalizările pe bandă rulantă au făcut naţionala din Qatar o forţă în acest sport. Când va veni vremea să ne întoarcem în lumea bună a handbalului, ce tablou vom găsi acolo?

De o bucată mare de vreme pe ai noştri români nu-i mai interesează - în mare majoritate - handbalul masculin, disciplină în care predecesorii din generaţiile de aur, cuceriseră patru titluri mondiale: 1961, 1964 cu generaţia lui Redl, Moser, Ivănescu, Hnat etc., 1970, 1974 cu Penu, Gaţu, Gruia, Gunesch, Birtalan şi... apoi căderea inevitabilă. Ultima medalie: 1990. Ultimele calificări 2009, 2011. Locul 15 acum şase ani, cu o victorie în meci decisiv contra Rusiei, locul 19 acum patru ani, când am eliminat Rusia în preliminarii. Aproape că nu mai ştim că suma de patru titluri supreme reprezintă (încă!) un record al Campionatului Mondial, performanţă egalată doar de Franţa şi Suedia. Ruşii, “finii” noştri nu cu mulţi ani în urmă, au şi ei trei titluri mondiale, ultimul în 1997. Au ajuns şi la ediţia care se desfăşoară acum şi au reuşit să învingă Bosnia&Herţegovina în marele derby pentru locurile 19-20. Tot e ceva, în raport cu epigonii lui Moser şi Gaţu care au ajuns în ultima oală valorică a handbalului european, alături de Liechtenstein şi Kosovo şi primul pas spre revenire este ieşirea urgentă de acolo.

Descreşterea gravitaţională a handbalului masculin românesc nu mai miră pe nimeni şi, în loc de a crede vre o fărâmă din promisiunile de relansare ale relativ-noului preşedinte Alexandru Dedu, românul mioritic aşteaptă din an în an translaţia regresiunii şi în sectorul feminin, acolo unde, volens-nolens, mai existăm, chiar dacă ne cramponăm de locuri nouă sau zece, chiar dacă există speranţa unei noi generaţii de aur la nivel juvenil. Însă, într-adevăr, handbalul masculin cel mare pare a nu mai interesa în România decât pe cei din interiorul fenomenului. Campionatul Mondial este transmis de DolceSport, dar puţini sunt interesaţi.

Totuşi, dacă ne uităm puţin la meciuri sau măcar pe rezultate, avem motive de şocuri. Naţionala Qatarului a ajuns în semifinale, acolo unde au mai pătruns doar Spania, Franţa şi Polonia. Nici urmă de Danemarca, nici de Suedia sau Germania, nemaivorbind de Rusia şi clasica buturugă mică, Islanda. Este drept că acest şeicat din Golful Persic a primit organizarea competiţiei, e drept că gazdele au şi sprijinul publicului şi oleacă de atenţie din partea arbitrilor (în cazul de faţă, chiar oleacă mai multă), dar o echipă care are ca “personal best” un loc 16, e greu de imaginat pe podium, cât ar fi ea de gazdă. 

Păi, dacă are cineva curiozitatea să se aplece peste lotul Qatarului de la această competiţie supremă, ar vedea că numai un singur jucător este get beget din zonă, restul sunt francezi, spanioli, egipteni, tunisieni şi o droaie de sârbi şi croaţi. În concordanţă deplină cu politica sportivă a petrodolarului din monarhiile mai luminate din zonă şi handbalul qatariot a importat (şi naturalizat) la greu. Fenomenul nu-i chiar necunoscut, a apărut şi în atletism, cu sprinteri caraibieni şi alergători de fond africani, ba chiar şi în fotbal. Naţionala Bahrainului a făcut baraj de calificare la Cupa Mondială cu o echipă zumzăind de brazilieni naturalizaţi pe rupte. Ba mai au şi tenis de masă, la fel ca şi europenii, evident cu chinezi naturalizaţi. Şi chiar ne întrebăm, deşi este cam timpuriu, cum va arăta oare echipa de fotbal a Qatarului la Cupa Mondială din 2022?

Deocamdată, Qatar este în semifinale la Campionatul Mondial masculin de handbal şi specialiştii susţin că are şanse mari de a ajunge chiar în finală, chiar dacă Polonia nu este o buturugă mică aşa cum se mai crede pe ici pe colo.

Totuşi, deocamdată, aşa cum am spus la început, sportul acesta înseamnă dureros de puţin în România pentru a ne simţi frustraţi de fenomen. Deocamdată, ştim bine că o revitalizare în acest domeniu necesită schimbări de strategii şi acestea au nevoie de timp. Deocamdată, graţie tradiţiei islamice, nu vom avea concurenţă din zonă prea curând şi în partea handbalului feminin.

Numai că în handbal, ca şi în alte sporturi, astfel de mutaţii, până mai ieri aberante, continuă să apară. Argentina şi Brazilia au început să aibă şi în handbal veleităţile din fotbal. Naturalizările continuă pe bandă rulantă, falsificând tabloul valorilor naţionale şi, în secolul post-industrial în care trăim sunt aproape imposibil de oprit. Şi mai apoi, când va veni vremea aceea să ne întoarcem în lumea bună a handbalului ce tablou vom găsi acolo?

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri