Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Sub acest titlu interogativ-avertizator, dublat de o şi mai directă anticipare a pledoariei pro-umanioare (De ce mai avem nevoie de educaţie umanistă în universităţi), a vorbit în Aula Filialei Iaşi a Academiei Române (22 iunie) Profesorul dr. Mircea Dumitru, Rectorul Universităţii bucureştene: o temă de o reală importanţă strategică în domeniul Educaţiei şi de tot atât de reală în lume, nu doar în România, pe care doar aparentul hiperbolism al formulării preluate ca prag al însemnărilor de faţă le subliniază justificat.
Nu evoc aici structura densei conferinţe, organizarea ei argumentativă, imposibil de rezumat în spaţiul de care dispun. Cu mult mai importantă pentru cititorii ziarului îmi apare, în schimb, dezbaterea de fond, prilejuită de expunerea invitatului şi de dialogul său cu auditoriul ieşean.
Problema nu e, desigur, una de ultimă oră, semnele şi "simptomele” ei s-au acumulat şi intensificat în timp, dar nu e doar o întâmplare nici faptul că ea ajunge, sub ochii noştri, să fie supusă deschis şi imperativ reflecţiei şi dialogului generalizate: în interesul tuturor, al omului, al societăţii întregi. Îmi amintesc impresia pe care mi-o făcuse în urmă cu ani cartea La voix/ Calea a filozofului francez Edgar Morin, în care autorul dezaproba cu argumente pe deplin convingătoare marginalizarea studierii literaturii şi filozofiei în liceu. Asta, în Franţa, cu tradiţia ei strălucită în domeniul Educaţiei, al şcolii de toate gradele. În mare, toate indiciile unor astfel de tendinţe de cel puţin diminuare, uneori drastic, a ponderii şi a rolului umanioarelor pe treptele succesive şi ascendente ale învăţământului, trimit către o mentalitate al cărei "pragmatism” nu vede (sau minimalizează) utilitatea, chiar rostul acelui capital de timp, de resurse şi competenţe, investite în umanioare. Şi consecinţele unui asemenea mod de a gândi lucrurile nici nu se restrâng doar la limbile clasice, literatură, filozofie, ci afectează o gamă mult mai largă de discipline: istorie, psihologie, logică, artele, până şi studiul limbilor naturale, moderne (maternă sau străine). Să fie oare fără o astfel de semnificaţie elaborarea de manuale de limbi străine, la noi, fără un minimum de introducere, în corelaţie cu limba respectivă, în spiritul acelei alte culturi, inclusive pe calea artelor, a literaturii şi a filozofiei? Se vrea numai o "maşină de vorbit”, ignorându-se dimensiunea de alteritate a culturii şi civilizaţiei asociate ei, ca motivaţie a învăţării? Repede şi foarte sec, ferit de nuanţe, subtilităţi şi culoare?!
La astfel de urmări mă gândeam ascultându-l pe oaspetele bucureştean al Filialei, care combătea din start iluzia potrivit căreia creşterea economică şi bunăstarea adusă de ea ar fi singurele lucruri importante, pentru individ şi societate. Dar a crede că în temeiul acelor indici econometrici şi decurgând din ceea ce arată ei, parcă venind de la sine, se "rezolvă” toate celelalte valori ale omului, ale comunităţii şi umanităţii, aşa ceva nu poate fi decât o mare eroare. Dacă a fost o vocabulă de o recurenţă revelatoare (conferinţa şi dialogul ce i-a urmat), ea nu era alta decât cea din miezul însuşi al câmpului de şi valenţe prin excelenţă morale, ce dau o întemeiere consistentă şi sens valorilor esenţiale ale omului. Şi ele nu sunt, nici într-un caz, de abordat din perspectiva unui mod al evaluării rezervat exclusiv economicului, altfel spus: subordonându-i şi chiar sacrificându-i "restul”.
Progresele şi binefacerile ştiinţifico-tehnice sunt în afara oricărei îndoieli, dar prosperitatea materială, confortul şi toate ameliorările de acest gen nu au de ce să obnubileze vocaţia de profunzime şi esenţială a omului: cea de fiinţă culturală. Politicul, libertatea şi democraţia autentice, opţiunile şi atitudinile ce ne definesc impun, toate, un orizont axiologic ale cărui criterii nu sunt de ordinul cantitativului măsurabil, ci al calitativului testabil în praxisul lumii, inclusiv în educaţia care îl precede, modelând interogaţia şi reflecţia, capacitatea de discernere a autenticului şi exerciţiul liber al demistificării în raporturile interumane. Chiar dacă, cum s-a vorbit şi s-a scris despre astfel de tendinţe, unele tehnologii riscă să genereze comportamente de noi barbari, sau de roboţi ai spiritului corporatist, vizându-se profitul cu orice preţ, o societate inteligentă, beneficiind de prosperitate economică, are toate motivele să investească într-un corelativ progres cultural al omului şi umanităţii: acolo e rostul şi utilitatea umanioarelor, în şcoală, în societate, în media. Ele nu sunt "o nobilă gratuitate”, dimpotrivă, valoarea lor e cea de antidot în raport cu tot ceea ce pune în pericol esenţa omenescului.
Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, critic şi istoric literar
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Cum e să lucrezi într-o universitate (şi să participi la alegeri)
Ghici cine este blondina din acest tandem liberal indestructibil?
Publicitatea convenției matrimoniale și modificarea acesteia
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |