Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Un om fără vise este un mort viu

GALERIE
dana tabrea200
  • dana tabrea200
- +

Dintre spectacolele Irinei Popescu-Boieru din ultimul timp, dramatizarea prozei scurte de tinereţe a lui Truman Capote reprezintă o alegere meritorie - spectacolul Arborele nopţii este coerent, iar virtuţile actoriceşti sunt pe deplin etalate.

La nivel scenografic, însă, deşi intenţia experimentală este vizibilă, rămân sub semnul întrebării folosirea jaluzelelor la propriu ori a pânzei de proiecţie prinsă în clame de plastic; ideea construirii unor niveluri succesive de decor, care să justifice mai multe straturi ale realităţii este ingenioasă, mai puţin modul punerii acesteia în practică. În rest, economia de decor şi cursivitatea scenelor sunt demne de apreciat.

Realitatea, visele şi imaginaţia (inconştientul şi subconştientul) sunt cele trei niveluri ale existenţei prezente în spectacol. Lumea povestirilor lui Truman Capote este mulată pe două idei de bază: 1. Cum poate ajunge un om ”îngropat de viu” şi 2. Ce înseamnă a-ţi vinde visele. Armonia scenariului provine din gândirea lor împreună: un om care şi-ar fi vândut visele ar deveni un om fără suflet (temeri, dorinţe), un mort viu (reasumarea simbolisticii din Suflete moarte, ţinând cont de impactul psihanalizei). Dacă la început Sylvia este personajul visului altcuiva (Vincent ar putea visa că micuţa Miss Bobbit a ajuns să aibă un număr în lumea circului, devenind în lumea visului doamna din tren), la final ne apare ca şi cum toate celelalte personaje, cu vieţile şi visele lor nu sunt decât creaţia imaginaţiei ei. Primind înapoi toate visele, Sylvia devine posesoarea viselor omenirii, a tuturor arhetipurilor şi imaginilor primordiale (spiritul lumii, tema din Pescăruşul), ceea ce înseamnă om îngropat de viu, pentru că povara subconştientului nu-şi mai găseşte nici o supapă de evacuare şi nu mai lasă loc realităţii, psihicul fiind asediat de imagini ale inconştientului. Asemenea imagini sunt şoimul fără cap, din care ţâşneşte sângele - laitmotivul viselor lui Vincent sau micuţa Miriam, alter-egoul doamnei Miriam Miller, poate chiar ea însăşi la vârsta copilăriei, domnul Revercomb (întruchiparea diavolului, multiplicat în visele coregrafico-simbolice ale Sylviei). Dacă diabolic înseamnă în afara trăirilor umane - se mai conturează o idee în dramatizare -, atunci diavolul sau reprezentarea acestuia ar putea însemna personajul care împrumută/ cumpără/ fură sufletele celor vii, lăsându-i cu suflare, dar fără suflet, fără temeri ori dorinţe. A agoniza într-o existenţă la limita supravieţuirii nu e o idee străină de România, o ţară al cărei spirit înseamnă speranţă, firul de aţă de care mai atârni, atunci când temerile ori dorinţele au pierit.

Desigur, noţiunile cu care jonglează regizoarea nu se adresează publicului larg, de aceea îşi stabileşte publicul ţintă în mod elitist, ”numai pentru câţiva…”. Cu siguranţă, cei care ar considera că dubla referire la New York (prin imagine/ proiecţie şi fond muzical) este redundantă nu se numără printre cei aleşi să recepteze mesajul spectacolului. Irina Popescu-Boieru îşi caracterizează propria producţie scenică astfel: ”acest spectacol metaforic, vetust şi nerealist”. Spectacolul nu este vetust, mijloacele scenice sunt actuale (jocul de marionete, adresarea indirectă a actorilor, la microfon şi cadraţi de un reflector), nu s-ar putea reproşa decât o anumită stranietate şi inactualitate a unor mijloace scenografice şi per ansamblu o inhibare scenică. Există decalaje în distribuţie (de data aceasta mai puţin evident decât în cazul altor spectacole), ceea ce conduce la suişuri şi coborâşuri şi la impresia de spectacol care încă nu şi-a dat drumul. Metaforele sunt de fapt idei dintre cele mai interesante, iar realismul s-ar putea să fie prezent în momentele de intensitate psihologică, în crizele de conştiinţă ale personajelor, în inconştienţa altora, în costume şi în întrebarea căreia nimeni nu i se poate sustrage: Eşti sigur că eşti viu? Şi că nu ţi-ai vândut sufletul pentru a te alătura lumii consumeriste?

Spectacolul de faţă mai interesează prin eterogenitatea distribuţiei, înregistrarea prestataţiilor individuale, notabile. Haruna Condurache a început să interiorizeze rolul de când cu Acasă, în miezul verii, devenind potrivită pentru personificarea unor crize de conştiinţă profunde; Catinca Tudose, Radu Ghilaş, Monica Bordeianu joacă firesc, fără efort şi fără crispare; Petronela Grigorescu e potrivită pentru a da viaţă unor situaţii delicate pe scenă, extremele nu-i sunt străine, nici la limita anxietăţii, nici la cea a euforiei (alte ocazii); Brânduşei Aciobăniţei îi reuşesc situaţiile comice, comico-groteşti, chiar ridicole de minune; Oana Sandu este ”responsabilă” de tot ceea ce ţine de mişcare scenică, având înclinaţie înspre această latură a spectacolului; Emil Coşeru şi Constantin Avădanei, colaborează cu colegii mai tineri, imprimându-şi stilul regal pe care s-au obişnuit să-l etaleze; copilul Rebecca Arghire nu excelează, dar se descurcă bine.

(Arborele nopţii, după povestiri de Truman Capote, adaptarea şi regia: Irina Popescu-Boieru, distribuţia: Haruna Condurache, Catinca Tudose, Monica Bordeianu, Brânduşa Aciobăniţei, Petronela Grigorescu, Oana Sandu, Emil Coşeru, Constantin Avădanei, Radu Ghilaş, Rebecca Maria Arghire, mişcare scenică: Oana Sandu, scenografia: Rodica Arghir)

Dana Ţabrea este profesor, doctor în filosofie şi cronicar de artă teatrală 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri