Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Va fi fost el votul de duminică şi un vot negativ (cum de nu, din moment ce era respins unul dintre candidaţi?), dar românii au ştiut ce fac atunci când au introdus buletinele în urnă.
S-au avansat tot felul de explicaţii, multe dintre ele flagrant contradictorii, pentru succesul categoric pe care Klaus Iohannis l-a repurtat duminică. În ce mă priveşte, lucrurile îmi par mai simple: izbânda lui Iohannis a fost, înainte de toate, victoria demnităţii şi a bunului simţ în faţa agresivităţii, a minciunii şi a aroganţei. Electoratul a taxat comportamentul lipsit de civilitate al lui Victor Ponta, care era atât de sigur de succes încât şi-a permis să afişeze un aer de superioară suficienţă, profund antipatică (n-a trebuit să facă nici un efort în acest sens, e starea lui naturală). Altfel, a contat enorm, după cum se ştie, mobilizarea extraordinară a românilor din străinătate. O mobilizare ce a găsit guvernul nepregătit, creându-se impresia, mai mult ca sigur nu falsă, că se dorea ca românii de peste hotare să nu-şi exprime votul. Impresionantă a fost participarea tinerilor, care au sancţionat demagogia patriotardă şi populismul rudimentar al guvernanţilor. În sfârşit, comunicarea pe reţelele sociale ale internetului a dat lovitura de graţie unui partid osificat, rigid, mizând iarăşi şi iarăşi pe vechile reţete ale propagandei comuniste. Pentru foarte mulţi alegători, Iohannis a reprezentat candidatul din afara sistemului politic, un sistem cu o imagine proastă din cauza corupţiei, a traseismului şi a compromisurilor. Klaus Iohannis a fost, cum l-a definit cu o fericită formulă Emil Hurezeanu, „candidatul spaţiului public”. M-a impresionat şi pe mine, ca pe atâţia alţii, declaraţia lui Iohannis făcută cu puţin înainte de turul al doilea: „Decât să fiu mârlan, mai bine pierd”, declaraţie fără precedent într-un mediu, cel al politicii româneşti, unde, ca să nu piardă, alţii nu-şi fac niciun scrupul să fie mârlani, mincinoşi şi să comită toate ticăloşiile.
A pierdut PSD-ul pe mâna lui? Cum oare se putea altfel, când toată campania pesedistă s-a bazat pe ură, pe dezinformare şi manipulare? Mă uitam la Liviu Dragnea - era cu vreo trei zile înaintea votului final - cum povestea despre câţi „băsişti” ascunşi au fost descoperiţi în ultimii doi ani şi cum va trebui încă cel puţin un an pentru a face „curăţenie”: cuvinte amintind de discursul sinistru al partidului clasei muncitoare, când îi demasca pe „duşmanii poporului” şi îi pedepsea cu mânie proletară. Ce să mai spunem de minciunile şi derapajele Gabrielei Firea, de ieşirile necontrolate ale Olguţei Vasilescu, de atacurile suburbane ale lui Codrin Ştefănescu (şi el, şi Olguţa, foşti membri marcanţi ai PRM, şcoliţi aşadar pe lângă Vadim Tudor), de calomniile pe care le proferau zilnic emisarii partidului pe platourile de televiziune (a propos: îşi cere cineva scuze? până acum n-am auzit nimic). S-a produs totuşi aici o schimbare importantă: tot mai multă lume are acces la Digi 24, de departe cel mai profesionist şi mai echilibrat post TV de ştiri, marginalizând astfel oficinele de propagandă Antena 3 şi România TV, al căror public este format acum din fanatici şi din persoane cu slabă capacitate de discernământ. Ceea ce nu înseamnă că trebuie subestimat rolul lor nefast: după primele momente de derută, cele două haznale mediatice au reluat atacurile sub centură şi insinuările parşive. Însuşi Victor Ponta a declarat, în seara zilei de 16 noiembrie, intervievat telefonic de Antena 3, că vor continua împreună lupta. N-ai ce să-i faci, aşa se simte domnia sa bine: lângă Gâdea, Ciuvică şi Ciutacu.
Va fi fost el votul de duminică şi un vot negativ (cum de nu, din moment ce era respins unul dintre candidaţi?), dar românii au ştiut ce fac atunci când au introdus buletinele în urnă. Pe de altă parte, preşedintele ales este, chiar dacă a venit din afara sistemului, un om politic, altfel nu s-ar fi angajat în competiţia pentru câştigarea funcţiei supreme în stat. Şi îmi permit să spun, în răspăr cu alţi comentatori, că dl Iohannis are un simţ politic sigur, care compensează lipsa de experienţă în politica zisă „mare”, cu toate că cei 14 ani de la primăria Sibiului sunt o carte de vizită concludentă. Iohannis a intrat imediat, fără efort şi fără crispare, în noul său rol. Ba chiar a făcut-o cu maximă eficienţă, deoarece şi premierul Ponta şi parlamentul au răspuns prompt solicitării sale de a se respinge legea amnistiei şi graţierii şi de a se ridica imunitatea unor parlamentari pentru care DNA ceruse arestarea sau începerea urmăririi penale. Situaţii care trenau de mai multe luni au fost rezolvate fulgerător, la cererea noului preşedinte, în două zile. Klaus Iohannis a mai participat la un prânz privat cu familia regală, cu ocazia zilei de naştere a regelui Mihai, şi a avut o întâlnire cu ambasadorul Franţei. A găsit timp şi să-şi lanseze volumul autobiografic, intitulat Pas cu pas, la târgul de carte Gaudeamus, unde a stat mai bine de trei ore ca să dea autografe. E un început mai mult decât promiţător şi nădăjduim că el va fi confirmat. Societatea românească, acel „spaţiu public” de care vorbeam, are mari aşteptări de la noul preşedinte.
Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea “Al. I. Cuza”, critic literar şi scriitor
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Cum e să lucrezi într-o universitate (şi să participi la alegeri)
Ghici cine este blondina din acest tandem liberal indestructibil?
Publicitatea convenției matrimoniale și modificarea acesteia
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |